Asa ca iti arat alta poza, mai recenta. Ma aflam in zona cu alta treaba, cand pe langa mine au trecut trei masini de pompieri cu sirenele pornite. M-am luat dupa ele, sa vad ce-o fi, dar nu era nimic grav, doar un incendiu micut de apartament. In schimb mi-a placut antiteza dintre pompierii care se agitau la fata locului si clientii unui salon de frumusete care isi vedeau linistiti de treaba in continuare, la parterul aceleiasi cladiri.
Și atunci acest individ de o înaltă statură morală (pe linie de partid, nimic mai mult) poate constata că poate să se ia după mașina de pompieri și să constate că nu era mare lucru. Poate pentru cei în casa cărora ardea era mare lucru. Dar asta nu este ceva cu care să se încurce un reporter român. Treaba lor este la numărat chiloții de amante. Și, mărețul nostru remarcă nesimțirea celor care poate constataseră că nu era mare lucru și își duceau viața mai departe. Are dreptate, treaba lor era să stea pe stradă să fugărească ambulanțe și mașini de pompieri.
Care este cel mai mare cosmar al fotografului la o “actiune”?
Nu exista “cel mai mare cosmar”. Multe pot merge prost la o “actiune”. Poti sa ai prea putin timp la dispozitie, poti sa te lovesti de un subiect obtuz, poti sa ai noroc de PR-isti nepregatiti sau de paznici “Dumnezei”. Depinde de subiect, dar niciun motiv nu e destul de bun pentru a rata actiunea. Pana cand ajung la locatie incerc sa nu ma gandesc la nimic. Nu stiu care e cel mai mare dusman al fotografului, dar stiu ca momentul ii este cel mai bun prieten.
Ce frumos citezi din jurnale neicule! Stai să șterg o lacrimă. Astea nu se întîmplă la javrele care vin din timp și stau să țină scărița domnului ministru. Asta e legendă în lumea voastră.
Criticul Foto 