Majoritatea fotografilor nu au O fotografie preferata. Povesteste-ne in schimb imprejurarile (deosebite) in care ai facut o fotografie…
Imprejurari iti povestesc: Flutur, pe vremea aia ministrul agriculturii, ateriza cu un elicopter intr-un sat afectat de inundatii. Venea el viteaz sa salveze situatia, de ochii presei. A aterizat pe un teren imprejmuit din sat, elicopterul a facut un vant fantastic, de a ridicat tot praful in aer, iar una din portile de tabla de la teren, nefiind bine fixata, s-a ridicat de la pamant si a zburat fix in capul Generalului Zaharia, care era seful operatiunilor de salvare. L-am vazut la pamant, a urmat un moment de blocaj pentru toata lumea. Colegul meu, care era fix langa el (deci ar fi putut fi in locul lui), a avut prezenta de spirit si l-a ridicat, plin de sange, si a chemat ambulanta in timp ce toti militarii si pompierii se uitau si nu stiau ce sa faca. In momentul ala m-am apucat sa-l pozez, a fost singurul lucru care mi-a venit in cap. Insa dupa incident, m-am simtit ca un sacal insetat de sange si am decis sa nu mai arat pozele.
Un bun redactor se remarcă ușor. Al nostru este cu adevărat bun. El parcurge singur dialogul și taie pentru a intra în coloană cum se pricepe mai bine. Aici el decide că majoritatea fotografilor nu au o fotografie preferată (?!) și cum putem prevedea ochii făcuți mari și gura căscată a elevului prins cu pantalonii în vine și țigarea în gură a fotoreporterului – ei bine – trece mai departe și cere o poveste despre o poză.
Aha. Să recapitulăm: un politician vine să facă imagine. Javra costelivă de la presă este acolo. Oare de ce? Oare nu a fost trimis ca să îl ridice în slăvi și să distorsioneze situația din teren? Are vreo problema? Nu, Doamne ferește! Acolo, pentru oamenii ăia amărîți se face muncă de mîntuială. Dar se face doar pe partea pe unde vizitează ministrul. Jurnalistul nostru face un reportaj pe tema asta dacă tot era la fața locului? Nu! Locul lui era să-l dea bine în poză pe ministru. De unde și talentele lui deosebite în fotografia de biznis, care cam tot cu asta se ocupă – cu pozatul frumos a unora care își dau afară angajații. Să continuam. Munca a fost făcută prost. Îl interesează pe reporter? Bineînteles! Pentru că este reporter. Și pentru că el acumulează povești ca să se bată în snoave ce nasol e la Romania între două beri.
Aici trebuie făcută și o completare: fotoreporterul cu ora nu vede povești pe nicăieri. El este în zona aia și tot ce face este să înjure că vine greu ministrul și el se murdărește pe adidași în noroaiele de la inundații. Nici o clipire. Nici o ezitare. Presa română! Dar să îi auzi cum se plîng cînd sînt puși pe liber.
Revenind. Din cauza muncii proaste iese un accident. Îl doare pe reporter? Nu. El se bucură: bine că nu eram în locul lui. Dar la un moment dat se aprinde becul: om cunoscut plin de sînge. Și, ca la orice prădător, sîngele excită teribil. Se pune pe pozat. Dar realizează că poate nu dă bine. Așa că are probleme de conștiință. Zice javra că s-a simțit ca un șacal. Serios? Dar să mergi să exploatezi necazul unora acolo unde se termină șoseaua nu era așa? Dar să mergi să exploatezi necazul ălora și apoi să te caci în el ca să pozezi ministrul în vizită de lucru? Asta e bine. Dar să știi că se face treabă proastă și că oamenii ăia rămîn în corturi pe cînd tu te duci la căldurică asta e bine?
Frumoasă povestea de morală. Poți să faci toate astea și încă mai mult. „da’ șefu’! șeeeefu’! eu vă fac să dați bine în poză! șefu’, să nu mă uiți șefu’!”. Ministrul salvat. Gealu Zaharia salvat. Băiatu’ poa’ să doarmă bine.
Criticul Foto 