Virel Dudău (2)

Ce face un fotograf cand ramane fara slujba de tip “9 to 5”? Cat de mult este el legat de un angajator?

Toata lumea are nevoie de fotografie. Nu toti vor s-o si plateasca, dar in principiu este destula cerere pe piata, si destui clienti astfel incat sa-ti poti continua activitatea si fara un angajator curent. De fapt, daca stam putin sa ne gandim, majoritatea fotografilor profesionisti nu sunt legati de un angajator.

Și uite că i-a ieșit porunghelu’ pe gură! Asta e arta lor: de la 9 la 5 sau de la cît îl comandă șeful el se duce și face clic. Muncă? Sigur, e un chin. Artă? De unde?

De fapt, nu este vina lor. Este o boală a societății. Părinții lor munceau în fabrică în schimburi. Și aveau program bine stabilit. Și pentru a-i ține departe de glie li s-a spus că asta este culmea boieriei – te scoli din pat, te duci la lucru, te întorci și cînd repeti operația de de ajuns de multe ori vine salariul. Din cultura asta au izvorît acești artiști cu ora. Și munca lor artistică se desfășoară după același program orb: te scoli din pat, îți iei sculele și te duci, te întorci. Nu este vina lor că fabricile s-au închis și trebuie să se zbată, să își scoată diplome și certificări. Băiatul ăsta ar fi fost fericit la strung, dar a venit o dată cineva și a zis că fabrica unde muncea tată-său e nerentabilă. Și el a ajuns pozar.

Sa fii freelancer inseamna: a) sa-ti decizi soarta; b) sa nu ai salariu; c) sa stai mai mult cu familia

b) sa nu ai salariu – ceea ce poate fi sau nu un neajuns. Teoretic, dispare siguranta aceea ca la data cutare iti vei putea plati facturile. Practic insa, daca-ti faci serios treaba, ai sanse sa castigi mai bine si mai des, pentru ca nu depinzi de un singur client si de mersul afacerilor lui, ca in cazul unui singur angajator.

Sau, cum a formulat mai sus, puteau cei doi literați să se bucure că știu să cetească indicatoarele de orașe de pe drum ca șoferi. Mă rog, tot șoferi au rămas și acum ca hartiști că unde îi trimite șefu’ acolo se duc. Dar parcă nu-i la fel să te stresezi așa.

Foarte foarte interesant. Pentru animalele astea nu este nici o problemă relația cu dreptul de autor și posibilitatea de revindere a fotografiilor. Pentru ei contează din cîte mîini își iau mîncarea zilnică.

Legat de celelalte variante: e discutabil daca-ti decizi singur soarta, ca nu se stie daca-ti permiti. Cu familia nu stai mai mult neaparat, pentru ca nu-ti faci singur programul, ci se ocupa clientii de asta. Ba e posibil sa ai de treaba fix in singurele momente in care restul familiei nu munceste.

Motivul pentru care vă și concurează toți amatorii cu slujbe stabile. Și cînd nu poți stabili decît cît de ieftin te vinzi, poate e cazul alegerii unei alte cariere. Pentru alții se poate. Pentru alții se poate impune programul sau măcar o suprataxă care să facă să merite acel timp pierdut.

Etichetat ,

Un gând despre „Virel Dudău (2)

  1. viorel spune:

    Interesanta analiza. Sper ca nu ti-a luat mult timp, ca timpul e pretios, mai ales cel petrecut alaturi de familie.

    Doar un amator sau cineva din afara fenomenului poate face asocierea din oficiu intre fotograf si artist. Ceea ce confirma inca o data ca parerile anonimilor de pe net sunt valoroase.

    Eu spre exemplu n-am zis niciodata despre mine ca as fi artist (serios, niciodata). Javra am zis de multe ori ca sunt, dar artist sincer nu-mi amintesc. Prin urmare ce fac eu nu e arta, ai luat gresit startul.

    In rest, multumesc pentru timpul acordat, am dat pe-aici o vreme acum cateva luni si incepeam sa ma simt neglijat.

    Succese nebanuite, si tine-o tot asa, ceea ce faci aici este foarte important pentru omenire :)

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: