Cînd o să mă maturizez o să mă fac regina vampirilor!

Vladimir propune un articol care, sincer, m–a surprins. Este prima dată cînd citesc un român care să–mi fie contemporan și să înțeleagă că răspunsurile sînt peste tot în jurul său. Deja a devenit natural să se caute în fotografie răspunsurile pentru fotografie, în politică pentru problemele politice, șamd. Deși pare explicabil cu nivelul de utilizare a forumurilor: unde să întrebi care este cel mai bun aparat foto, dacă nu pe un forum de fotografie. Nu o să cauți, evident, răspunsuri la cum să–ți îmbunătățești bicicleta pe un forum de fotografie, nu? Ei bine, dacă îți creezi cont, scuipi întrebarea, revi cu o părere–două și după aia uiți de forum probabil că ai dreptate. Dar dacă începi să îți creezi niște rapoarte cu indivizii din spatele numelor de utilizatori poți să ai surprize. Ești pe forumuri de fotografie? Bun! Înseamnă că știi ceva. Poate nu știi mai mult decît specialistul în biciclete, dar sigur înțelegi mai repede cum să muți blenda dacă îl asiști la schimb. Așa s–ar putea să te faci nu doar cu un sfat de cum să aduci îmbunătățiri, poți să te faci și cu instalare gratis. De aici poți să te faci cu dureri de spate pentru că îl vei ajuta să se mute, dar poți să primești niște scule foarte utile de care omul vrea să scape. Zero bani dincolo de plata abonamentului la net și curentul ca să alimentezi calculatorul.

Surprinzătoare idee, nu? Să ajuți un necunoscut. Să faci ceva pînă la capăt. Să faci ceva pentru că vrei nu pentru că trebuie. Să faci tot ce poți să fie bine. Cum zic americanii să dai sută la sută. Fără scuze, fără bășini.

Primul pas spre inteligență este să recunoști că ești prost

Cam așa. Nu începe cu gunoi că nu ai avut timp, că ai fi făcut căcatul bici dacă ai fi avut aparatul de făcut bice din căcat. Pur și simplu nu ai putut. Vladimir a înțeles și asta. Și prin asta dă clasă cîtorva (zeci de milioane) de români care sînt atotputernici și cel puțin atotștiutori, doar că îi limitează ceva. În scris pare ceva dubios: atotputernic limitat? Da. Un român! Ar fi făcut treaba oricui altcuiva bine, mai puțin pe a lui. Și completarea: atotștiutorul inclut care este prea obosit sau stresat ca să mai știe lucruri irelevante stabilite drept irelevante arbitrar.

Nu este scopul acestui articol, dar e un exemplu bun: tocmai se desfășoară pe un forum oarecare o luptă de apărare a purității și cineva ar face bine să nu mai publice legături înspre acest site pentru că ei vor tehnici de creștere a productivității filtrului Dave Hill cu pînă la 25% și nu discuții despre teorie. În speță, unul din comentatori (celălalt e Răgălie de care am mai scris că e un domn, atît cît poate un Răgălie). Țopîrlanii ăștia inculți aruncă cu tot ce e prin casă să scape de povară. I se dă boului un exemplu pe înțelesul maica–si: Mark Twain sau Arghezi s–au promovat sub nume false, nerușinate și neasociate cu un CNP! Așa că ce comentează ghiolbanul? Că Mark Twain nu calomnia. Oare? Dar retardul și a sa cultură se rezumă la teatrul radiofonic cu aventurile lui Huck Finn.

Nu spun că e o condiție eliminatorie să fii capabil să citești literatură dincolo de Aventurile lui Habarnam, dar măcar să știi despre ce e vorba cînd comentezi. Unde mai pui că Habarnam era un personaj foarte educativ. Era pur. Ăștia sînt doar cretini.

Oameni buni, opriți–vă să mai anunțați ce se scrie aici. Cine are nevoie: Google le stă la dispoziție. Cred că sînt peste două treimi din articole indexate. Iar restul, să zicem că sînt pentru cunoscători. Vitele nu vor să audă, nu vor să vadă. Ei vin pe aici ca să fure, la fel cum au făcut toată viața. Cum l–a lovit pe Ufo și gașca Bad Or Good să bese articole în ton cu ce e pe aici. Dacă forumistul X dorește să creadă că lumina vine de la ei, cine sînteți voi să îi luați această fericire? Îi e rușine să citească despre caca și anus dilatat? Poate că nu e cazul să treacă pe aici. Dacă te ofuschezi pentru o prostie cum, prin ce, crezi că poți să îți depășești starea actuală? Febra musculară, ultima dată cînd am întrebat, se tratează cu mai mult exercițiu nu cu găleata de Nutella.

Comentariile ăstora mă amuză teribil. Dar mereu rămîne un gust amar. Nu din cauză că aș avea vre–o trăire înaltă. Nu.
Din pur egocentrism. Și plîngere de sine. Adică am avut neșansa să fiu în line cu cretinarii ăștia. Și, la un nivel superficial
să eman păreri ca și ei. Căci la exterior eu fac ce fac ei și ei fac ceea ce fac eu. Fiecare e arhangel cu paloșul în mînă.
Știu, confruntați vor nega asta, pentru că nici asta nu își pot asuma. Pe de altă parte, ei consideră că sînt deosebiți că
își dau numele din buletine. Vezi ce am scris despre identitate.

Revenind la scopul inițial: eu aș salva articolul lui Vladimir, dacă nu ați trecut deja printr–o stare similară. Este de apreciat și căutat o astfel de stare. Mai bine o dată decît niciodată. Mai bine zilnic.

Ce m–a surprins a fost declanșarea stării într–o situație izolată. Deobicei acestea vin în situații sociale: vrei să ajuți pe cineva și nu ai idee cum. Ești la un concert popular și nu reușești să treci pe partea cealaltă a stadionului. Ești în pat după o operație și îți dai seama că durerea te decuplează de la realitatea celor care se mișcă normal în jurul tău. Ești pe bicicletă și încerci să traversezi traficul infernal cît mai repede. Mașina este un sarcofag. Un mediu mort. La fel ca și cel care se mișcă cu căștile în urechi decuplat de la realitatea înconjurătoare. Poate asta e și problema cu învățatul de pe Youtube: o fi mișto filmulețul, dar este într–o cutie moartă. Nu ar fi mai bine să fii mai atent data viitoare cînd te pui să tai legumele pentru ciorbă? Lama cuțitului este un reflector. Dacă o să caști ochii o să ai parte pînă termini de mai multe variante de iluminare. Ia–ți un cuțit cu lamă lată și fă un curs de bucătărie și o să știi mai multe despre lumină decît Cosmin Bumbuț și tipul care a scris cartea din care ia el schemele de iluminare. Unde mai pui că dragostea trece prin stomac și cu o ciorbă bună poți convinge modelina să se mai despoaie și a doua oară.

Cum ar fi, pentru variație, să fii tu însuți, sau tu însăți? Cine ești? Ești următorul Cosmin Bumbuț? Nu există. Nici Moș Crăciun nu există, așa că mai bine ai planifica să fi următorul Moș Gerilă sau așa ceva. Cine ești? Posesorul unei mașini de serie? Viitorul posesor al altei mașini de serie? Transformatorul în căcat al unui aliment disponibil în cîteva sute de tone? Pînă și o furnică în mușuroi pare să aibă mai multă autonomie. Și este la fel definită printr–un număr de serie primit la naștere. Uite, în Mexic o femeie a mers mai departe ca să arate altfel. Tu cum o faci? Asortînd cămașa de–a gata cu crăvățica cu modele în culorile firmei? Luîndu–ți o motocicletă ca surogat de masculinitate? Aparat foto?

Cînd a fost ultima dată cînd te–ai gîndit înainte să apeși pe buton? Oare a fost, ca la Eftenie, „dacă mă pocnește ăsta?”. Ai încercat să cunoști locul? Oamenii? Cum vine lumina de la răsărit pînă la apus? Un reflector ar ajuta? Sigur e mai ieftin decît reîncărcarea acumulatorilor, sau căratul ca labele bateriile de mașină. Cum ar fi să comunici cu modelul? Cum ar fi să înveți să tragi de la șold sau de la umăr ca HCB, dar nu ca să furi imaginile ci ca să te poți concentra pe model și modelul să poată interacționa cu tine și nu cu un ochi printr–un vizor de sticlă. Ce ești tu? HAL9000? De fapt, de ce acel model? Pentru că nu cere bani? Pentru că vrei să te culci cu ea, dar nu știi cum să pui problema? Culcă–te cu ea și abia după aia propune–i proiectul. Cel puțin așa lași în urmă ceva care să te distragă. Poate o lămîie și două portocale ar fi evidențiat scena mai bine ca subiect, dar trebuia sponsor pentru achiziție recuzită, așa–i?

Aș mai scrie, dar ar însemna să repet toate astea într–o altă combinație de cuvinte.

A! Și despre carnet? Felicitări Vladimir! Să–l porți sănătos și mai rar ca șofer! Îmi povestea deunăzi o prietenă de experiențele carnetului la francezi. Mă miram eu că băbuțe care abia văd peste volan parchează lateral sau în pantă mai bine decît taurii naționali. Oamenii sînt plini de curtoazie și se înjură mai rar la volan. Păi se pare că se dă „sala”. Apoi urmează un an de școală. Trebuie să fie un an și uniform spatiate orele. Aha! Între timp, în România, bărbații conduc mai prost decît femeile pe care le ridiculizează și femeile ajung să conducă la fel de bine ca bărbații. Și cînd ești atît de imbecil să fii prins două zile la rînd în același ambuteiaj, oare chiar mai e nevoie să se mai pună problema de riscurile alcoolului la volan? Pe cînd abia învățaseră românii de leasing, dăduse ploaia și m–am regăsit în mașina unui începător. Prima ploaie serioasă din an. Uau. Toți cu mașina pe șosele. Omul crede că vede un loc de trecere, un vad în rîul cu mașini și rămîne blocat în intersecție. 15–20 de minute înghețați acolo. Omul, pe bună dreptate, prefera să stea pe loc să îl ocolească ăștia decît să riște un sprint spre casă. S–au găsit doi mai inimoși care s–au dat jos din mașini și au început să dirijeze traficul. Ei înghețau sub ploaia rece pentru ca ghiolbanii din toată țara să își poată claxona neputința. S–a eliberat puțin. Omul a reușit să scape din capcană. M–am uitat în urmă. În urmă, un șmecher tocmai găsise locul liber și proaspăt încălzit și a rămas blocat. Poate pînă peste 20 de minute cînd s–o mai fi găsit un inimos să înghețe în ploaia rece pentru curul maimuțelor.

Anunțuri
Etichetat

Un gând despre „Cînd o să mă maturizez o să mă fac regina vampirilor!

  1. incaunipocrit spune:

    Reblogged this on Basil Wheel.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: