Fotografie și fotografie

Din provincie iti pot confirma ca si Bucurestiul tot ca o provincie se vede. Asa cum toata Romania e o provincie din care astia ca A.P. (oricare dintre ei) ar vrea sa mearga in locuri mai rasarite, dupa mintea lor, dar care i-ar manca de vii – la propriu si aleg sa stea in tara si sa presteze gratis fiindca nu au nici capital de imagine (de unde lipsa de pretentii materiale pentru timpul lor pe care nu li-l da nimeni inapoi) si nu au nici mintea care sa produca ceva peste concurenta din capitalele mondiale in care se viseaza a fi.

Bineînțeles. Mi se pare puțin relevantă locația fizică a cuiva. Sau numărul de generații petrecute la conac în Hargita sau la stînă în Piața Unirii, colț cu Mitropolia. Cumva, prin literatura predată la școală, cele două s–au suprapus. Sau a dispărut termenul de care am eu nevoie. Poate ar fi ajutat o lectură obligatorie mai bine dirijată cu indivizi mai pregătiți. Poate nici atît. Era vorba de mentalitatea aia de venit de undeva departe și a constatat. Dacă mai bag în mixul ăsta și conceptul de normalitate, ehe! De la un punct nu mai știu care are dreptate: ciobanul care știe că femeia nu–i ca oaia de acasă, sau tîrgovețul dat cu gel care nu–și pune problema să facă o comparație. Simplitatea lui Două Nume Mici ăsta, de exemplu, spune că dacă l–a lăudat o mireasă pe un forum fără să o fi pus el înseamnă că munca lui place. Cînd asta e piața și sînt doar zece care caută altceva, oare nu înseamnă că acesta este etalonul? Peste cinci secole filosofia o să fie cu totul alta, înțelegerea și percepția unei opere se va schimba.

Vorbeam deunăzi cu o franțuzoaică. Mi–a povestit de 4 3 2 al lui Mungiu. Părerea mea este că Mungiu ar fi trebuit să rămînă la scurt metraje. Femeia asta îmi vorbea despre film și personajul central parcă aș fi vorbit eu de Ikiru al lui Kurosawa. Ba poate chiar mai cu suflet.

Mă întreb dacă oare are sens. Associated Press de care zici are pretenții pe măsura practicii sale. Dacă mireasa decide că este impresionată de filtrele din Photoshop, care bat funcțiile pe care le are ea în aparatul foto personal, de ce nu? Poate are prețul corect. Poate ucenicia aia pe gratis la Mediafax i–a dat acel boost ca să se organizeze în fotoreportaj de nuntă, fotoreportaj de salon de masaj erotic, fotoreportaj de altceva. Iar țopîrlănia că Mediafax nu l–a plătit, din punctul de vedere al unei educații, iese ca o super afacere: la arte te țin 3 ani, costă și nu ai garanția că ieși mai bun. Și eu m–am revoltat pe situațiile în care eu estimasem că trebuie să primesc solda și nu a fost așa. Abia mai tîrziu am aflat că din astea am învățat mai multe decît din situațiile în care banii au venit la timp. Cît de prisma istoriei: semiotica lui Eco poate să devină ridicolă, Freud poate să fie uitat, iar poza unuia gravată pe interiorul unui sarcofag de titaniu poate să fie considerată o fereastră unică în lumea de dinainte de războiul atomic. Poate să îi aducă Oscarul în arheologie și Nobelul în talk showuri celui care o va descoperi și va specula despre utilitatea ghiulului pentru comunicarea preistorică cu monoliții puși pe orbită, un Dr. David Bowman de la Strehaia dacă vrei.

Problema relativismului, se reia dilema provincialismului. Cine e provincial? Needucatul care emite judecăți de valoare despre artă sau rafinatul nimerit la nunta cu lăutari căruia îi pute prea rău ca să mai remarce că gazdele sînt prietenoase și fac eforturi să îl facă să se simtă bine? În realitatea mea grupul 7 zile nu rezistă dincolo de Beba Veche așa că stau să se ciomăgească aici în confortul unui renume local. În aceeași realitate profesorii universitari de la arte stau aici și se bat în hîrțoage și își iau doctorate pentru că oricum au mai multe speranțe de la pensia de grad universitar decît de la drepturile de autor ale unor lucrări vîndute statului prin relații. Să vezi lucrările de la admiterea la Arles! Nu toți sînt acceptați. Românii au constatat că mai bine fac eforturi să ia de–a gata. Decît să formeze o generație aptă să producă ceva relevant, mai bine își revendică personalități decedate din regatele din jur sau de pe aiurea.

Acum realitatea lui ăsta micu’ este că el a făcut o fată săracă să viseze la o Veneția pe care poate nu va ajunge să o vadă vreodată. Și știi ce este fantastic? Că senzația este aproape aceeași cu să o faci pe Simone de Beauvoir în 1946 să aibă aceleași trăiri despre un loc, doar că efortul ar fi fost cu totul altul. Ca raport preț–calitate el bate orice senzație înaltă. Esența geambașului. Și ce dacă a fost la Veneția? El poate să vorbească și despre canale și despre mizeria de la marginea orașului. Dacă nu era tîmpit cu discursul că România nu e de el ar fi putut să arboreze o mină inteligentă și să anunțe că EL nu vrea Veneția și nu invers.

Gigel asta din articol cred ca seara si-o petrece imaginandu-se in lumina reflectoarelor – mare star la Milano – la picioarele lui cazuta stand o Evanghelista sau o Crawford care il roaga cu lacrimi de crocodil sa le fotografieze si pe ele – sa le reabiliteze pe scena mondiala – dar cand Gigel deschide ochii vede ca reflectoarele sunt faruri care vin cu 180 neregulamentari pentru a-i da sarutul optim trezindu-l si adormindu-l la loc.

Realitatea geambașului: Elena din Rahova, dată cu fond de ten este de ajuns de bună. Ba chiar mai bună că e reală și nu cu fițe de vedetă. Undeva el ia o țeapă și ajunge nefericit pentru că Elena nu–i Elena Crawford și că are o aluniță pe țîță și nu pe buza de sus. Nu știu unde și de la ce se produce fractura.

Gigel, citeste ce a scris jarpefoc pana intelegi (cere parerea celor din jurul tau). Incepe prima data sa gandesti clar si lucid ce vrei. Daca vrei Londra – ia-te si te du – nimic nu te poate opri sau nu iti poate confirma valoarea ca si propria experienta – daca nu vrei sa asculti sfaturile gratuite primite on-line. Sunt fotografi care au facut foamea inainte sa devina celebri, dar diferenta dintre tine si ei e ca tu de fapt vrei sa fii celebru si apoi sa faci ceva care sa alimenteze faima – si ai picat pe fotografie – ei (aia de erau flamanzi la inceputul carierei) inca vor sa faca fotografie si de aceea sunt ai naibii de buni.

Pariu greșit. Sînt și indivizi descoperiți postum. Care au murit flămînzi și în anonimat. Sînt indivizi care au murit în anonimat chiar dacă au avut realizări spectaculoase, vezi francezii care au pus la punct fotografia. Pot specula că sînt și mai mulți geniali care nu au fost recunoscuți nici postum, la fel cum o canalie ca Pache Protopopescu are stradă în buricu’ tîrgului.

Invata ce e modestia si apoi mai hai pe net. Primul pas pe care ar fi ok sa il faci : uita tot ce stii. Nimic din ceea ce vad la tine intre poze nu e real. Nu exista si nici nu a existat vreodata. Esti cazul tipic de roman care face poze pe strada la lucruri care se intampla doar in capul lui si impotenta ta este singurul lucru care se vede. Cred ca stii ca impotenta nu se refera aici la sex ci la incapacitatea ta de a transmite orice mesaj. Ca e albnegrul tau facut prost – asta nu stiu – nu ma pricep – dar sa vad daca o imagine spune ceva sau nu – imi e imposibil – fiindca e in fata ochilor. Sunt privitorul – sunt stapanul tau. Si trebuie sa cresti mare sa stii ca o parere onesta iti face mai mult bine decat raul pe care ti-l faci singur incordandu-ti muschii pe internet. Eventual starnesti un zambet. Fotografia nu e despre celebritate. E despre miros si gust.

Iar semantică, dar confuzie în termeni. Există fotografia de care scrii tu. Și există fotografia despre a fi celebru. De la Narcis Virgiliu, Eugen Ciocan sau Alex Gâlmeanu pînă la Cosmin Bumbuț. Este vorba de branding. Este vorba că pe 1.000€ dacă ești prost cu un dSLR sau 10 lei dacă ești șmecher cu un Smena 8m fără film tu poți să te bagi în seamă cu băiatul sau fata visurilor tale. Bate zecile de mii de euro pentru un Ferrari, fie el și de ciordeală. Într–o lume contează ce scoți să pui pe masă, chiar dacă te–ai folosit de o cutie de pantofi găurită stategic și dată cu scoci. Într–alta ai nevoie ca de aer de luat extensia de baterii ca să umfli aparatul ca gușa la curcan. Chiar sufăr că nu mai ajung la poza cu Florin Ghioca în deșert. El cu echipament complet, parcă ar fi în Vama Veche, și cu un imens tun Canon și, în fundal, trece pe lîngă el un tip cu nădragi de cîrpă, cămașă dășcheiată, fără nici măcar o cască de biciclist ca Dinu Lazăr și cu un pîrț de cameră cît palma. Universuri paralele.

Etichetat ,

3 gânduri despre „Fotografie și fotografie

  1. Fix X spune:

    Unii si daca mor de 10 ori tot nu pot scoate o imagine care sa insemne ceva. Cazuri ca si cel al lui Gigel sunt cu sutele printre forumisti si parca iau toti unul de la celalalt, prin cablul de internet, virusul ignorantei care ii impiedica sa intre intr-o librarie si sa caute un album fotografic bun atunci cand ajung prin capitalele europene. Ei prefera odata aterizati acolo sa isi dea banii pe bere la terasa, pe la McDo – ca e mai bun ‘ca la noi’ sau pe posete pentru mireasa si majoritatea timpului si-l petrec uitandu-se prin vizorul aparatului si apasand bezmetici ca un epileptic in plina convulsie pe declansator. Iesea mai castigat daca intra in oficiile de turism si isi umplea ghiozdanul cu brosuri moca si apoi, reintors in tara, sa se chioreasca la imaginile din brosuri prin vizorul aparatului sau sa le scaneze si sa spuna ca sunt ale lui. Rezultatele i-ar fi fost mai folositoare si lui si omenirii fiindca in timpul castigat ar fi vazut macar pe unde umbla si nu si-ar fi ars retina cu histograma iar mireasa lui nu s-ar fi simtit atat de ignorata cum se vede in pozele alea venetiene – care sunt mai putin ‘neturistice’ decat cele pe care le face soacra-mea in concedii. Ea macar a avut bunul simt si curiozitatea sa citeasca pe autocar manualul aparatului compact pe care i l-am imprumutat.
    Am citit si ce a scris la articolul lui cu Venetia, dar i-am citit si comentariile de la el (articol). Ultima interventie, a unui francez, m-a facut sa plescai, dar si raspunsul a fost pe masura asteptarilor, aratand ceea ce vrea de fapt Gigel, desi el este pregatit si gata oricand sa presteze moca.
    Gigel e debusolat si fuge legat la ochi prin padure sperand ca va iesi in luminis, cam ca in Intacto – si la final – va lua marele premiu: celebritatea cu tot ce vine dupa ea.
    Gigel, daca citesti aici crede-ma pe cuvant ca dintre toti prietenii nimeni nu iti vrea mai mult binele artistic decat astia care te impung pe la colturi. E pacat sa ocupi spatiu, fie el si virtual, cu niste imagini care sunt mai lipsite de mesaj decat poza ta de buletin. Nu mai pune botul la like-uri de facebook sau la gudureli in care ti se lauda si bogatia parului sau albul imaculat al camasii pe langa ‘talentul’ fotografic.
    Saracia materiala nu are nimic de-a face cu saracia sufletului. Daca de prima, ca sa scapi, ai nevoie si de noroc, de a doua poti si fara bafta sa te lepezi.
    _
    http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20110401_0025/4.jpg asta e ? Imaginea asta spune mai multe despre Ghioca decat intreg portofoliul lui. O fi facut-o Gigel cand a facut voluntariat la Adevarul. Felicitari Gigel!
    _
    De Ghioca, Bumbut sau Galmeanu etc nu am ce sa zic decat ca au mare putere de convingere. Stiu sa convinga pe editorii sau cine ii angajeaza pe-acolo, ca sunt solutia optima. Spre deosebire de Gigel al nostru care inca nu a invatat arta sarutului umed in cur la case mai mari, nu la pretenarii de pe forum care au nume de cod ca si luptatorii anti-tero gen „betivan ratat”. Mai citesc si privesc revistele de moda romanesti cand stau la Inmedio la coada sa imi pun biletul la loto. Cata slabiciune, cata lipsa de imaginatie. In numarul asta din Elle au ei un editorial facut la Paris. Ma asteptam ca fotograful fiind francez sa fie si un rezultat pe masura, dar se pare ca au si francezii Galmenii lor care presteaza – culmea – la comanda romanului – cam cu acelasi calibru de inteligenta si iventivitate ca oricare Bumbut de pe planeta. Iti recomand sa o rasfoiesti. Sa nu mergi cu stomacul plin. Asta spune multe si despre editorii de la reviste, asa cum si rezultatele concursurilor romanesti de fotografie spun multe despre juriul care da verdictele – mai multe decat despre fotografii cu care deja ne-am obisnuit pe la saloanele astea – vezi un Panait – vezi un Moiceanu – de Onisor mi-e frica sa mai pomenesc, ca a cazut si el, ca si Gigel, in galeata cu fotoshop si crede ca cerul ars si spart se rezolva cu ceva pensule negre sau cu un fill gradient. Nu se mai osteneste Onisor sa isi monteze filtre graduale. I le-o fi crapat ceva carbunar incins de bautura si Onisor nu exploateaza acest defect jucandu-se de-a Picasso . Dar iar – de ce sa dai vina pe editor sau pe copyrighter cand piata fotografilor romani e ca o lasagna in care nu prea poti deosebi branza de carne si ceapa si oricand gasesti voluntari. Stai linistit Gigel, nu despre tine ziceam – poate aplici la CNN ca am auzit ca renunta la fotografii profesionisti tocmai din motivul asta. Si-au adus ei un chinez acolo care are rabdare, ca si craiasa furnicilor din Harap Alb sa selecteze ceapa de carne aluat si branza.
    http://www.petapixel.com/2011/11/29/cnn-lays-off-photojournalists-citing-the-accessibility-of-quality-cameras/ si care – asa cum iti palce tie mai Gigel draga – nu verifica sursa sau acuratetea imaginilor.
    Gigel – inca un motiv pentru care nu mai are rost sa ai ambitii de nivel mondial – concurenta nu ca s-a dublat in acest moment ci e de fapt orice posesor de aparat foto „quality” – cam ca si ala al tau luat in rate cu buletinul pe care ai poza aia reusita de care pomeneam mai sus (sau orice coimpacta de 2 milioane de lei). Plata e bineinteles pe masura – un tricou inscriptionat cu sigla CNN ca sa le mai si faci reclama gratis cand iti scoti prietena la plimbarica. Si cam asta e directia pe care o ia fotojurnalismul in lume, multumita internetului cu ajutorul caruia ne-am strans azi aici- deci antrenamentul tau moca la mediafax iti va folosi si cand bagi poze la ireport.

    Am obosit.

  2. incaunipocrit spune:

    Reblogged this on Vasile Roata.

  3. […] Fix X a modelat electronii în forma acestui mesaj, pe care îl voi masacra eu cu comentariile: Unii si daca mor de 10 ori tot nu pot scoate o imagine care sa insemne ceva. Cazuri ca si cel al lui Gigel sunt cu sutele printre forumisti si parca iau toti unul de la […]

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: