Teoreticieni, practicieni, gargaragii

Am citit–o de mai multe ori. Că cică românii ar face muuultă teorie. Că cică Țara (cu majusculă că nu are r–uri) are prea mulți teoreticieni. Așa o fi oare? Dar ce e teoreticianul ăsta? Este un individ care face teorie mi s–a răspuns. Sigur? Asta să fie? Apelez la Dex Online pentru că mi–e greu să duc dezbateri cu ce ediție am eu și de ce e mai proastă ediția mea decît a altuia. Zice DEXul online:

TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s.m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic).

Biiine. Așa cum am mai scris, îi consider pe cei de la Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan o adunătură de cretini care s–au adus în post unul pe altul pînă a fost schema plină. Dar voi folosi referința la limba franceză ca să caut înțelesul originar al cuvîntului. Zice Larousse:

théoricien, théoricienne

nom

Personne qui étudie la théorie, les idées, les concepts dans le domaine dont il s’occupe, par opposition à praticien.

Personne qui étudie, enrichit et défend les principes d’une doctrine philosophique, politique, etc. : Un théoricien du libéralisme.

Deja apare că erau două sensuri. Românii, mai șmecheri, le–au contras într–unul singur că ei știe bine despre ce e vorba acolo’șa. În engleză, tradus de Google sună cam așa:

theoretician, theorist

name

A person who studies the theory, ideas, concepts in their care, as opposed to practitioner .

A person who studies, enriches and promotes the principles of a philosophical doctrine, political, etc.. : A theorist of liberalism.

Surprinzător! O traducere corectă.

Deci fie e unul sau una care studiază, fie e unul sau una care promovează o anumită filosofie. Ca opus practicianului care este susținătorul dedicat al conceptului „noi muncim, nu gîndim”.

Dar ce–i și cu practicianul ăsta? De unde gloria? Practicianul este un imbecil care aplică orbește ceea ce i–a fost inoculat printr–o formă de educație. Pentru a ajunge mai departe trebuie să aibă și o doză de teoretician definiția 1. Nu sună prea glorios așa formulat. Dacă ne gîndim puțin la istoria mai recentă a Românei aflăm și de unde gloria: practicienii erau cei care lucrau în producție. Cinste lor! Cu timpul, ratații cu pretenții de intelectuali și–au asumat și ei acest rol de practicieni pentru a nu rămîne mai prejos, fie chiar și numai în ochii lor. Dar erau intelectuali? Sau doar niște tîmpiți care aveau muncă de birou, ceea ce anglo–saxonii numesc white collar. Ce e intelectualul? DEX online zice:

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S.m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

Mă rog, intervine și problema inteligenței. De ce sînt vreo 20 de DEXuri cu posibil aceleași definiții? Asta mai departe.

Prima definiție este irelevantă în contextul dat. A doua este imbecilă. Și teribil de generică. Practic cai verzi pe pereți. Singurul element folositor este originea franceză a cuvîntului. Așa că Larousse ne ajută mai bine:

intellectuel, intellectuelle

adjectif

(bas latin intellectualis, du latin classique intelligere, connaître)

Qui relève de l’intelligence, des fonctions cognitives : Les facultés intellectuelles.

Qui exige de la part du lecteur, du spectateur, etc., un effort de réflexion : Film intellectuel.

Qui fait appel exclusivement à l’activité de l’esprit, à la réflexion, aux manipulations abstraites, par opposition aux activités manuelles, physiques : Il a fourni un gros effort intellectuel.

Și în engleză (cu ajutorul Google):

intellectual, intellectual

adjective

(Low Latin intellectualism of classical Latin intelligere, know)

That falls within the intelligence , cognitive function: The intellectual faculties.

That requires the reader, the viewer, etc.., An effort of reflection: Film intellectual.

That appeals exclusively to the activity of the mind, reflection, handling abstract, as opposed to manual activities, physical: It provided a major intellectual effort.

Din nou, bravo Google pentru traducere!

Adică ar fi trei posibilități. Unu: care denotă inteligență. La români asta este subînțeles pentru fiecare în parte și lipsește cu desăvîrșire oricărui individ antipatic subiectului. Doi: care pretinde cititorului un efort de gîndire. Asta exclude toate manualele românești post 1960 cu care am intrat în contact pentru că acelea presupun folosirea mecanică a memoriei. Mai mult, gîndirea este ceva respins de aproape fiecare educator pe motiv că materia lui e știință, deci nu încap comentarii. La fel, manualele de specialitate pe mai multe domenii cu pretenții de intelectuale sînt ne–intelectuale prin modul în care sînt concepute și cum structurează materia. Slăbiciunea mea, cărțile lui Iarovici lasă loc gîndirii în multe pasaje. Și, în final, trei: care se bazează exclusiv pe intelect în opoziție cu activitatea fizică.

De remarcat un paradox românesc: într–o țară de intelectuali (definiția 1) nu s–au produs de jumate de secol cărți intelectuale. Cred că la români o fi vorba de o bacterie simbioată care se ia de la WC, altfel e greu să explici saltul calitativ spontan și neprobat în peisajul publicist.

Acea a treia definiție m–a dat pe spate. Nu este deloc ceea ce mă așteptam eu să fie. Deci, da, românii sînt niște intelectuali, cu toate că nu își folosesc inteligența și nu fac efort de gîndire. Țeapă! Deci și muncitorii din fabrică, așa disprețuiți de cei care își cumpăraseră o diplomă universitară și aveau mare grijă să încălzească cîte un scaun pe undeva, erau intelectuali. Rămîn ca singurii ne–intelectuali ai României să fie țăranii de la C.A.P. care furau cu nerușinare din avuția publică. Și cam atît.

Pînă la urmă avem o nație hiperconcurentă într–o continuă mișcare browniană de depășire a celuilalt, orice ar presupune una ca asta. Nația se compune dintr–o măsură covîrșitoare de intelectuali și o minoritate extrem de prețioasă, dar disprețuită, de ne–intelectuali. De ce așa prețioasă? Pentru că fără ei toți ar deveni instantaneu nuli. Așa există o cantitate dovedită de indivizi care se ocupă cu munca fizică. Și pe aceia se dă vina. Practic, prin existența acelei mici proporții de oameni altfel toți ceilalți pot să își aprofundeze intensiv intelectualitatea rezumîndu–se la acțiuni potențiale limitate.

În acest mod totul este trecut, de cu niște zeci de ani dinainte de apariția bunicului Internetului, în virtual. Nici nu e de mirare că rata de folosire a mediului online este atît de mare: românii făceau asta de cu mult înainte să abstractizeze inginerii americani aplicațiile eletronilor liberi dintr–un fir de cupru. De ce a fost ales X în Palament? Păi e simplu: EU nu l–am vrut, sînt ăia care l–au votat. Complet exonerat. Complet distanțat. Ceea ce nu îl va opri să mai meargă la vot și nici nu îl va determina să genereze altceva decît comentarii seci. De ce este acela reprezentantul României la un concurs foto? Toți vor fi de acord: este un ne–calificat care, față de ceilalți, s–a ocupat cu mai puține alte chestii cît să își facă destul timp pentru a participa la acel concurs. Altfel, fiecare ar fi putut să facă muuult mai bine decît el, asta e clar! Să jurizezi ceva? Bineînțeles. Cu cea mai mare plăcere. Mai ales dacă se dă ceva de pomană juriului. Ce a ieșit? Păi lucrările erau proaste și nu am avut din ce alege. Dacă participam EU la asta! Dar și la anul voi spera că mă vor include în juriu și o să scap de corvoada de a produce un ceva puțin mai bun decît ce am văzut la concursul din anul acesta. Expoziții? Dacă nu sînt implicat sînt slabe. Dacă sînt implicat au potențial. Dar tot slabe ca nu care–cumva să ma asociez cu ele. Dacă iese bine, știe toată lumea că am zis că au potențial

Ziceam la început de opoziția teoretician — practician. În 1920 lucrurile păreau clare. Cel puțin așa reiese din documentele vremii. Nu se pun la socoteală gazetele politice care semănau puțin cu presa generalistă de acum. Dar au venit sovieticii. O parte din oamenii cu o cultură mai aleasă au părăsit degrabă țara. Și bine au făcut. Pentru că mulți din cei care vor rămîne vor muri, în principal prin pasivitatea gloatei. Mda, asta cam include înaintașii cam tuturor celor ce au cetățenia română în 2012. De fapt, ce vreau să zic prin cultură mai aleasă? Nu e vorba numai de înțelegerea volumelor din literatura universală lecturate (talent dispărut mai tîrziu) ci chiar și de aspecte precum să știi ce să spui cînd ești într–o anumită companie sau cum mănînci, cum ții tacîmurile, ș. cl.

Elita gînditoare fiind eliminată și puținii supraviețuitori trimiși acolo unde le e locul prin lagăre și fabrici a dus la apariția unei noi elite cu origini sănătoase. Celor mai tineri li se ascunde acest fapt, dar au fost niște ani în care au fost făcuți profesori universitari fără bacalaureat. Unii erau absolvenți de școală primară. Și toți aveau o calitate: toți veneau din producție. Adică erau, la bază, practicieni. Și îi disprețuiau pe teoreticieni. Anii au trecut și profesorii universitari doar cu școală primară s–au pensionat. Dar cei care i–au prins au început să–i copieze tot mai mult pînă le–au luat locul. Pentru că aceia aveau dosarul bun și deja se împămîntenise o nouă filosofie de viață: „scopul scuză mijloacele”.

Și uite așa, în ani, au devenit toți practicieni fără practică, filosofi fără operă, șamd. O să ziceți că nu am căutat cuvîntul practică în dicționar. Este pentru că, în acest articol, e complet irelevant ce făceau practicienii. Problema este că se zice că românii ar fi teoreticieni. Sînt? Nu! Sînt gargaragii. Adică fac gargară zilnic și le place. Care are ocazia dă și bisuri. După recenta definiție românească teoretician este orice gargaragiu care nu se laudă cu ce a făcut sau dres. Sensul original e altul. E vorba de cineva care măcar aprofundează un anumit domeniu. Sau, și asta nu s–a mai întîmplat de la poporaniști, care generează un sistem de gîndire.

Există un sistem de gîndire particular românesc? Se pare că nu. Se pornise. Toți auziseră de Nae Ionescu. Un om paradoxal: deși a format mulți nu prea a scris. Au rămas niște cursuri, de unde, astăzi, găinarii cu grad universitar își publică și ei notele de curs, eventual luate de altcineva pentru a arăta lumii că nici o structură mai de Doamne–ajută nu sînt în stare. Nae Ionescu era un teoretician care practica. Ciudat, nu? Se ocupa doar de teorie, dar nu a ajuns să lege o operă. Apoi au venit epigoni: în lipsă de altceva mai bun a fost ales Cioran în funcție. De la Cioran, de asemenea, a rămas doar ce au păstrat securiștii care îl păzeau. Asta da ironie, ce karma ciudată: să ajungă să fie cei mai aprigi susținători ai tăi tocmai gardienii alocați. Și nu pentru că ar fi fost cumva convertiți ci pentru că era un mod de a se lustrui pre sine, de a se separa de cine au fost și de ce au făcut. Sînt acești gardieni ai Siguranței Statului teoreticieni? Nu. Ei nu studiază. Ei nu aprofundează. Și, ca și înaintașii lor se tem de acuze cum ar fi chiabur, dușman al poporului sau teoretician. Ei sînt practicieni. De asta nu mă interesează care este povestea lor sau ce anume practică ei dincolo de mîncatul din semeni.

Acesta este momentul de trezire. Criticul Foto se vrea teoretician. Cît despre tema articolului: au românii teoreticieni în exces? Nu. Posibil să fie cîțiva ascunși pe undeva. Drăgan Radu îmi vine acum în minte, din comoditate, cu al său FotoTutorial. Poate și Criticul Foto a mișcat puțin în direcția asta, dar rămîne de văzut.

Anunțuri
Etichetat

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: