Cine sunt Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Gabriel Hennessey etc.? Lucrările lor apar în nişte fiţuici pe care le cumpără călătorul CFR de la vânzătorul ambulant care se plimbă pe culoarul vagonului sau pe nişte panouri publicitare pe care le ignorăm când mergem grăbiţi prin oraş. Asta e valoarea lor. Punct(um). Oare crede cineva că portofoliile lor vor fi relevante odată cu trecerea timpului?
Întîi de toate o completare: Gabriel Hennessey este favoritul meu pe piața asta de pagini lucioase. Oarecum studiile alea de arhitectură la el lucrează în direcția scopului și nu în contră ca în cazul Școlii Românești de Arhitectură. Cînd întorci paginile subproducțiilor românești de gloss tot ce vezi sînt impresiile cozmetizate ale copiilor de mari demnitari comuniști care știu ei ce se face în „vest” că i–a trimis pápá p–afară. Producțiile lui GH nu radiază muci, jeg, meschinăreală. Pentru Italia ar fi un oarecare, nu am dubii, dar pentru România lucrează mai curat și mai puțin forțat.
Acum să răspund: ei sînt nația asta cînd e vorba de fotografie. Eu nu am văzut vre–un număr dedicat lui Bogdan Mesesan. Să vin cu o noutate: Tismănenii și Berindeii juniori cînd o să facă un studiu istoric despre fotografia românească la început de secol 21 nu vor căuta dincolo de revistele abundente. Ei o să găsească pe Egyed Ufó Zoltán cum își punea fustele în cap pentru Tudor Platon. Ei nu o să găsească dicționarul de termeni foto al lui Drăgan pentru că site–ul o să fie demult dispărut, o să găsească un pliant mucezit cu expoziția scabroasă cu imagini din Afgan Land a lui Florin Ghioca. Și istoricii au dreptate: aceștia sînt reprezentativi. Ei sînt fotografia românească.
Și, așa cum o hoardă de istorici emit teze despre ce a vrut să spuie autorul popular cînd a pictat calul cu picățele la Lascó, tot așa o să caute înțelesuri mistice și simbolistică post–freudiană pozelor cu autobuze ale lui Andrei Pandele.
Fauna online e flămândă. Uită-te la cei trei guru de pe BadOrGood: Egyed Ufó Zoltán, Gicu Şerban şi Ciprian Ciocan. Au grădiniţă/şcoală de fotografie, scriu articole despre ce să faci şi cum să faci, cărţi (nici mai mult nici mai puţin), însă care sunt rezultatele lor (să zicem fotografice)? Egale cu zero dacă le raportăm la pretenţiile pe care le au. Am impresia că ei trec printr-o criză existenţială, încearcă să fugă de realitate şi să se refugieze în fotografie, le este frică să moară anonimi. Măcar Bumbuţu a mai mişcat ceva cu Punctum (şi Tabăra de fotografie de la Posmuş).
Hahahaha. Multă vreme am crezut că Ciocan e o poreclă. Apreciez că nu se rușinează cu numele astea de circari. Ufo, Gicu, Voicu și Ciocan.
Corecție: egale cu zero. Și atît. O serie de nuntă produsă de cel mai disprețuit pozar de nunți are o semnificație pentru participanți. Are și pentru cei care se cunosc cu mireasa și care vor parcurge cu aceasta evenimentul la care nu au participat. Pozele cu Frumoasa Satului m–a convins Bayazid: au valoare doar pentru mocofanul care le–a făcut, pentru că se dă mai răsărit decît ele. Să vezi ce țoape sînt ele cu Bruceleul pe perete și ce doamnă e nevastă–sa că are parchet laminat pe jos! Într–un fel sînt doar niște creații isterice. Nu au un scop cerebral, dar pot să fie folosite ca vehicol de toți care trebuie să se simtă mai buni decît alții.
Să fim realişti: cei menţionaţi mai sus nu sunt relevanţi, nu au puterea să inspire, practic ei nu există (decât la un nivel gregar).
Sînt relevanți. Ei sînt fotografia românească. Primul paragraf mai degrabă. Al doilea sînt provincia, ca în expresia „aștept provincia”. Adică nu mă grăbesc. Adică dacă se curăță de ajuns de repede primii, următorii o să o ia pe calea lui Ștefan Toth să facă ei concursuri.
Cred însă că există şi fotografi români care merită menţonaţi:
Gerd Bonfert – http://www.gerd-bonfert.eu/
Dan Hayon – http://hayon.typepad.fr/
Dan Lecca – http://surprising-romania.blogspot.com/2011/08/dan-lecca.html
Şi nu numai. :)
Cred că am cerut asistență pentru găsirea de acel „altceva” de mai multe ori. Vreau articole despre ei. Vreau mai mulți.
Criticul Foto 
„Cred ca exista si fotografi romani care merita mentionati”
Mai curand „cred ca exista si fotografi de origine romana care merita mentionati”.
S-au dezvoltat in alt mediu , in alta lume iar atribuirea asta a calitatii de „roman „e ceva ce nu intereseaza , ajuta doar asa sa ne mai umflam si noi din cand in cand cu unul cu altul . Ce conteaza ca ovulul si spermatozoidul care s-au unit pe vremuri erau de fabricatie autohtona ?
Sintagma de „fotograf român” are o valoare ironică, tocmai pentru că opera şi cariera profesională a acestor oameni nu are propriu-zis legătură cu România. Acest lucru este valabil şi în cazul fotografilor Martin Munkácsi (născut la Cluj), André de Dienes (născut în Turia, Covasna), Brassaï (născut la Braşov) etc. Exemple de astfel de „români” sunt nenumărate. Cel mai recent a fost cazul lui Eugène Ionesco. Fiica acestuia, Marie-France, a interzis prezentarea pieselor tatălui în limba română. Ca să nu mai vorbim de Brâncuşi pe care acum vrem să-l îngropăm în România. Eventual să-i confiscăm şi operele dacă se poate. Nu, eu cred că România pentru aceşti oameni este un fel de blestem pe care îl poartă cu ei şi care devine fatal atunci când intră în contact cu aerul acestei ţări.
Cum am mai spus, când nu ai nimic de spus te mândrești cu munca altora. Sunt neam cu Brâncuși, dat în ___ mamii. Se aplică oricărei țări din punctul meu de vedere. Aș propune studii de antropologie obligatorie după lecțiile de naționalism. Adică după lecția cu peștele-buchet flori, literatură, evident. Asta ar clarifica lucrurile.