E bine că tinerii cred că pot să schimbe lumea. Totul este să o și facă. La fel de bine este că bătrînii știu cum să schimbe lumea, dar măcar să folosească această știință. O să vezi că prietenii Criticului Foto sînt foate violenți în a păstra ordinea și să nu schimbe nimic, sau, cel mult, să schimbe puțin de tot pe lîngă ei cît să parvină mai sus. O vorbi Pandele, copilul de securist, despre calitate dar să nu dea dracu’ să apară așa ceva pe lîngă el pentru că o viață întreagă nu a fost în stare să competiționeze fără intervenția apropiaților lu’ taică-sau. Am aflat că și Lazăr este precis în aceeași situație. Ei vorbesc despre schimbare, dacă schimbarea este să aibă loc o să îi vezi cum vin cu coase și furci. Chiar și un vierme infirm estetic cum e Hudini (frumos nickname, apreciez) nu vrea schimbare. Altfel toată schema lui de parvenire pică. Duduia Cernoschi, revărsată din sutien ar scoate ghearele dacă ai cota-o pe bune și nu pe țîțe, chiar dacă nu este exclus să nu apară pe undeva prin presă să se vaite de masculinizarea artelor și objectificarea corpului feminin. Și așa mai departe.
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Criticul Foto 
Apropo de „scoli foto” si de tineri printre „genii” ca Hudini , etc o pagina aparte merita cred nulitatea numita Dan Dinu.Mai iese nitel pe munte , mai fotografiaza o capra un lac sau un copac si hop iata ca a pus-o de o expozitie, de un curs ,etc
Dan Dinu nu prea există. Dacă ceilalți au o șansă spre măreție, să rămînă în istorie drept exemplu și sugestie pentru înaltul nivel academic al artei române, Dan Dinu nu prea are de ce să rămînă. Dacă Dinu Lazăr a avut familia să-l țină și să-i facă repartiție de casă în ultra-central, ăstalant Dinu putea să fie și fotoreporter la cum îi ies coastele prin piele. Pe unde apare e cocoșat cu afișe, embleme și materiale de la diverși sponsori. Urîtă ocupație și nu prea sănătoasă pentru spate.
Chiar și pagina lui este un lung șir de reclame. El nu există prin ceea ce face, ci prin ceea ce poartă. În plus, i-am dedicat cîteva episoade ex. Dan Dinu cel manfrotist sau Țăranul polivalent. Față de publicul țintă al producătorilor, el trebuie să și muncească. Dacă un guleraș alb care plimbă hîrtiile prin vreo multinațională trebuie doar să aștepte sfîrșitul lunii pentru ca banii să îi intre în cont și să se ducă să cheltuie pentru un nou card de memorie, Dan Dinu trebuie să meargă ca melcul cu casa în spinare. El există doar pentru că îi permit importatorii. Dacă Dinu Lazăr face ce face pentru că moare să mai fie băgat în seamă, ăstalantul nu are nici pensia asigurată. Pentru Manfrotto și Gitzo și F64 el poate să fie:
Și inutilitatea mărcii Dan Dinu. Astea sînt realizări? Ziceam de Cosmin Bumbuț că e un zero pe puțini bani și multe gaze, aici e un exemplu de plîns. Chip? Fotografa punct ro?