Silviu și tombola cu premii Bad or Good

Din cand in cand mai intru pe blogul tau, dar nu pot sa afirm ca-ti sunt ‘fidel’ sau ca te aprob de fiecare data. Ultima parte poate fi considerata intr-o nota de bine, dar ce este cu siguranta intr-o nota de rau o reprezinta motivatia de a-ti deschide blogul si anume… ia sa vedem, pe un fond de neimplicare relaxata, pe cine mai injura Criticul si NU ce mai “spune” Criticul. M-am gandit si ca rationamentul meu de a-mi analiza propria motivatie poate fi gresit daca tin cont de numele blogului… “Criticul Foto” – adica locul unde un anonim comenteaza cu rautate, arata doar defectele, exagereaza sau chiar induce defecte ale “industriei” foto.

Doar defectele? Cu predilecție cred.

Exagerează? Sigur? Dacă nu convine e exagerare. Dacă place e minimizare. Așa-i?

Partea cu indusul mi s-ar fi părut foarte ne fair play. Dar, în lumina ultimelor revelații nu pot decît să îți dau dreptate. Induc defecte. Un Radu Grozescu era transparent pentru oricine peste un nivel foarte foarte jos. Astăzi el are niște analize de fotografie și niște nume de fotografi valoroși vehiculate, e drept, mai mult de cei care citesc decît de mine sau Bayazid. Astăzi are deja niște analize cu care poate să evolueze la suprafață, blindîndu-se pentru întrebările surprinzătoare ale cursanților.

Se poate merge și mai departe cu acuza. Constatările despre artă fiind preluate facil și fără un studiu aprofundat pot da un simțămînt de saturare și satisfacție înainte chiar să își fi început studiul personal. Ba mai mult, presupunînd că ipoteticul Radu Grozescu nu își va ajusta discursul pentru a asimila și posibile reluări ale celor scrise aici, îi va da începătorului o senzație plutitoare soră cu beția înălțimii. Va constata că suficiiența lui este arhi-suficientă, doar a ajuns să blocheze și un educator într-ale fotografiei.

Dar salvarea logicii a venit de la tine. In timp, ti-ai evidentiat aici o implicare poate prea puternica… ti-e scarba, ti-e rusine, te enervezi, regreti ca esti roman sau contemporan cu subiectele tale si suferi, deci lovesti arbitrar. Iar asta te face sa-ti pierzi prezumtia de credibilitate. Nu ai si o categorie de “de bine” sau macar de “nu neaparat de rau”, drept urmare nu mai ‘atati’ pentru ca stiu dinainte unde te situezi. De ce sa-ti citesc 3 pagini de articol cand dupa primele 3 randuri totul devine doar o noua forma de argumentare. Iti exprimi un dezaprob pentru un “ceva” pe care il intinzi apoi pe 40 de episoade fara a mai aduce nimic nou. Si plecand de aici incepi sa-ti dezvolti si tu o notorietate de cancan ratacita printre cliseele aceleiasi lumi pe care o “critici”.

Am realizat că bat un cal mort. Și duhoarea împrăștiată mi-a dat greață. În acel moment dorința de credibilitate cum îi zici tu a devenit nulă. Să ajuți pe cine? Eu am hoitul în putrefație în fața mea și ar trebui să mă gîndesc la o metodă de resucitare?

Iar loviturile sînt arbitrare. Pînă la Bayazid am fost doar eu. Și nici acum nu se pune problema unui consiliu. În plus, mediul virtual, Web 1.0 dacă preferi, nu este rezultatul unui lucru în echipă. Este un zid pe care vii și scrii. Web 1.0 vine doar cu unelte care să te ajute să delimitezi care este bucata ta de zid, eventual să excluzi alte intervenții pe acea secvență și doar pe aia. Mediul nu permite. Este ca bla-bla-ul pe mii de pagini despre cum să devină omul obiectiv, cînd el este prin excelență subiectiv.

Iar episoadele nu sînt noi, sînt un singur articol în foileton.

E clar ca nu te poti desprinde de propriile ‘pasiuni’ si tu ai inceput sa ti le tradezi din ce in ce mai des. Inceputul a fost bun… anonimat perfect, pareri argumentate despre fotografi/miscari/grupari, despre industrie, dar fara a avea “un trecut fotografic” propriu care sa implice aceeasi vulnerabilitate pe care o speculezi. Nimeni nu putea sa-ti faca nimic, nimeni nu putea sa te combata, pentru ca neexistand in ‘domeniu’, apareai doar ca un set bine inchegat de sofisme.

Contrar opiniei lui Ufo pentru mine ai inceput sa “existi”, dar nu e nimic spectaculos in asta.

Hahaha. Îmi pare rău că te-am dezamăgit. Nu vreau să pornesc o religie. Chiar prefer indivizi care pot să gîndească pentru ei înșiși.

Ca sa am totusi o legatura cu articolul iti spun clar ca nu sunt partizanul niciunei tabere, insa si aici vad o mostra de gratuitate. Doar gandul ca Ufo (in cazul Platon) are 38 de episoade la “De rau”, exclude fara echivoc posibilitatea unui “Neutru” macar din partea ta pentru orice altceva ar mai scoate pe “piata”. De aici reiese inutilitatea argumentarii tale in cazul concursului BoG. Cu totii stim dinainte ca va fi “de rau” si ca se va termina cu “mediocritatea care te scarbeste”. Ai picat intr-o extrema si va fi mai greu sa te misti acum. Ca sa ataci initiativa BoG, despre care nu ai putea spune inca nimic fiind doar un anunt deocamdata, apelezi la atacuri impotriva persoanelor din spatele ideii si la prezentarea unor conspiratii utopice. Daca portofoliile editorilor vorbesc despre competentele lor in ale jurizarii ar trebui ca, urmand acelasi rationament, si portofoliul tau sa vorbeasca despre calitatile tale de a critica… si stim ca nu e cazul. Doar tu esti exemplul ca un bun teoretician nu trebuie sa fie si bun practician.

O! Comentariul tău ar fi trecut oricum. Apreciez comentariile mai lungi și care, eventual, argumentează. Acestea trec de nevoia de a avea o legătură cu articolul. Am dat o adresă de email pentru cei care vroiau să scrie și nu era legat de articole, dar deocamdată primesc doar intervenții private. Nu fac selecția după nivelul de aprobare vis-a-vis de articolele mele. Am și comentarii negative care nu au fost publicate la cererea autorului.

Mi se pare teribil de amuzantă folosirea generoasă a „gratuitate”. Ei bine, află că spațiul este pus gratuit la dispoziția mea de către WordPress.com. Iar textele le pun gratuit la dispoziția cititorilor interesați. Și nu există capcane: nu introduc reclame. Așa că nu vorbim de o mostră: este vorba de un întreg produs oferit gratis comunității să-l folosească după cît o duce mintea. Nu am cursuri de vîndut, nu am cărți de anunțat. Deși am cîțiva autori, între apropiați, care se publică singuri și le-ar fi ajutat poate direcționarea unei părți din cititori în direcția lor. Am preferat să nu din aceleași motive din care nu dau detalii despre mine.

Altfel, e o problemă de matematică. După cele scrise despre învățămîntul românesc mă așteptam să nu ridic o sprînceană la probleme de aritmetică. Dar m-a surprins. Este un articol. Unul. Hăcuit în 36 de părți. Înțeleg ca softul WordPress.com să aibă probleme să înțeleagă asta din cauza designului. Dar un om! Să o iau încet de tot: un articol. Categoria „de rău”. Prima parte e așa. Ce fac cu celelalte 35 de părți care împreună cu prima compun un articol? Să le las fără categorie ca să nu dea rău la numere? Întreaga societate româna pare obsedată de numere. Și e fascinant că nu le înțelege. E un fetiș mistico-religios. PIB. Ce reprezintă un PIB? ! Cum se calculează? ! La ce ajută un PIB? ! Ce relevanță are evoluția unui PIB? ! Zero pe toată linia. Oameni care îți vor explica cu patos cum stă cu procentele care vor fi păcăliți de o problemă de genul:

Prețul la pîine la momentul T0 era X. Ulterior momentului T0 prețul scade cu 5% la T1. Și la T2, ulterior lui T1, va crește cu 5%. Cît este prețul pîinii de la momentul T2?

Răspunsul universal este X, adică 100%. O, bineînțeles, așa frumos pusă pe hîrtie sau ecran sînt mulți care să fie doctori și să postuleze valori de la 97% pînă la 110%. Dar pe stradă, sau la cafeneaua Ozeneului unde se întîlnesc pe puțin 10 fotografi o dată, rezultatul este invariabil 100%.

În speță argumentul cum că dacă nu am eu categoria „neutru” asta înseamnă că nu am argumente contra Bad or Good seamănă foarte mult cu ghicitoarea din Aventurile Bravului Soldat Sveik (cu semn pe s ca să dea ș) care suna ceva cam așa:

… dacă pensiunea a fost ridicată în 1812 și sînt patru ferestre la catul de jos și șase ferestre la catul de sus, în ce an s-a născut mama proprietarului?

Înțeleg că vrei să îmi transmiți ceva, dar forma este foarte foarte nefericită. Poate revi cu niște detalii. Cum nu urmăresc popularitatea ar trebui să îmi limitez părerile la ce ar încînta pe unul sau pe altul?

Mai mult, mă uimește siguranța voastră. Eu am pornit proiectul ăsta cu o intenție ca să văd că se duce în altă parte. Voi știți. E un efect magic. Într-o lume a liberului arbitru, românii știu cu siguranță ce vor face ceilalți, dar nu sînt prea siguri de ce vor face ei.

Mai departe, uff, și așa am scris prea mult. Sigur ai citit ce scrie acolo? Cred că ai citit alt text. Și ți-ai aplicat propriile preconcepții pe care le folosești generos pentru a te scuti de nevoia de a mai raționa. E un comentariu la un comentariu. Trebuie neapărat să fie cineva de acord cu un grup acceptat pentru a fi valid în aprecieri? Nu puteți să vă folosiți propria rațiune? Pentru că Vladimir Chira acceptă superioritatea gîndirii lui Cioran asta înseamnă că cine nu e de acord cu Cioran se dezvăluie drept… ce epitete vă vin la îndemînă?

*

Ori daca subiectii tai sunt mediocrii de ce te enerveaza? De ce te-ai deranja sa vorbesti despre ei in 40 de episoade din moment ce ii consideri inferiori, deci in afara unei competitii cu tine? Oricine este expus virtual lasa posibile surse de atac impotriva sa, dar nu gasesc nimic apreciativ in skill-urile de “googaluit”, cat sa gasesti un “ceva” indoielnic de la care sa-ti construiesti poliloghia. Tehnica e destul de la indemana si prezentata intr-un “ambalaj” frumos poate impresiona o perioada, dar cam atat.

Nu articolele mele le-ai citit. Îmi pare rău. Este ridicolă abordarea. Dacă ai avea un copil l-ai lăsa să îl calce trenul pentru că așa va știi data viitoare?

Și asta ar presupune… ce? Tehnica fotografiei este la îndemîna oricui. Și uite ce iese. Poate să iasă și așa și așa. Tu nu poți urmări o serie de articole pentru că se întinde pe 60 de episoade. Articolele întregi nu le poți urmări pentru că se întind pe 180 de paragrafe. Poți observa o fotografie? Chiar e nevoie de fachirism ca să pară magic? Fără magie nu se poate? Tăria unei fotografii cu steagul sovietic fluturînd deasupra Berlinului este nulă pentru că tu crezi că oricine ar putea să o facă?

Eu mă bazez pe declarațiile unora în argumentație. Cu toate că reiau bucăți întregi din îmbecilitatea unuia sau altuia nu îi oprește pe imbecili să stabilească senin că scot din context. Acum mă anunți că nu era cazul. Ok. De acord. Dar poți înțelege ceva abstract? Nu. Exemple. Argumentări. Ca apoi să mai scoată unul capul că nu e argumentul bun. Și atît. El nu știe de ce nu e bun, dar simte visceral că nu e bun.

Poate te-am înțeles greșit, poate te-ai exprimat greșit. Eu nu sînt în competiție cu nimeni. Ei sînt în competiție cu cine vor ei. Mintea este atît de coruptă că trebuie să vedeți lupte, mațe, sînge? Nu mai există opinii. Orice cretin poate să îmi zică două cuvinte „atac la persoană”. Sînt trei, dar prepoziția nu se socotește, așa-i?

As putea fi de acord intr-o oarecare masura cu partea de final a articolului legata de scopul cautarii BoG, dar eu tratez asta ca pe un alt mod de a “vedea” fotografia. Nu exista neaparat bun sau prost, dar exista in mod sigur “diferit” si liberul arbitru de a te alatura unei idei sau alteia si ar cam trebui sa se termine aici…

În lumea asta spălăcită a nuanțelor de gri nu există artă. Există doar viermi care digeră un cadavru. Art nouveau era arta nouă. A venit cu alte moduri de exprimare a frumosului. Și era nouă. Acum e veche și desuetă. Cu gîndirea asta de succes la nestîrnit spiritele art nouveau nu ar fi existat. La fel cum nu ar fi existat nici stilurile de dinainte și de după. Doar pentru ca în spiritul de multinațională s-a inventat conceptul de politically correct pentru a integra forțat oameni din diverse medii și culturi nu înseamnă că funcționează și în afară. Ce susți aici este sistemul în care se cresc găinile pentru consum astăzi: medii controlate în totalitate pentru a produce o cantitate optimă de carne de pasăre la un preț scăzut.

Mai mult decît atît, se poate să te „alături” unei idei sau alteia, dar, cumva, aș face bine să mă țin departe de un eveniment care… ce? Ce ai văzut diferit pe Bad or Good? O masă informă, mult sub nivelul Flickr, dacă e să vorbim de producții. Foto.md ținea standardul ceva mai sus pe cînd Bad or Good se juca cu puța prin nisip, cu mențiunea că erau rușii de vină și nu contribuțiile unor Dinu Lazăr și alți români.

Tu crezi in “textul” ajutator sau legenda, eu nu; tu incercai critici legate de “compozitie” la pozele alora de la AAFR, mie mi se pareau hilare si mediocre; vorbeai (parca) de reguli de plasare a subiectului in cadru, ceea ce iar e destul de tezist in fond; tu il ai ca model pe domnul Beltrá, mie mi se pare destul de plat in abordare, detasat, plasticizat iar galeria lui nu-mi arata nicun exemplu ca stie ce sa faca cu camera intr-o realitate obisnuita… si daca te-as fi urmarit mai atent acum prezentam o lista mai lunga. Oricum e irelevant… ce vreau sa spun este ca nu ma intereseaza cine esti pentru ca singur ai oferit cateva date cat sa-mi formez eu prejudecati despre tine. Ca pana la urma despre asta e vorba.. prejudecati, supozitii, ironie si rautate. Si din ce ai oferit pana acum imi dau seama ca si tie ti-ar cam tremura un aparat in mana. Orice gand poate fi deconstruit si orice idee poate fi combatuta iar tu ai inceput deja sa “dai din casa”.

Dar observ că aplici acea modalitate cu nimic specială de a comenta elemente extrase aleator din textul cuiva care a publicat în virtual. Daniel B este un foarte puternic contraexemplu la Ufo Zoltan. HCB este modelul meu. Dar, cum ziceam în repetate rînduri, dincolo de trei paragrafe este peste puterea de înțelegere a românului cult. Ca și la horoscop, atributele atașate lui Daniel pot să fie transferate lui HCB. La fel ca și modul de dezbatere la nivelul de praf în ochi. Faci o introducere luuuungă. O faci cu politețea mitocanului beat care „merge la sigur”. Scrii fără cuvinte nasoale, fără etichete. Dai niște argumente, dar cu o logică dubioasă. Apoi, paf!, piesa de greutate. Mă uit în comentarii și nu-ți văd contribuțiile. Să caut după poze, poate oi fi scris altundeva părerile tale? Nu. Ce anume ți-a generat această impresie? Cum ai fi preferat? Eu tot scriu asta. Generatorii de inepții tot mi le întorc. Dar frumos, din condei. Mai mult, constat că nu ai nici măcar puterea de sinteză, pentru că în afară de „plasticizat”, restul sînt calități pe care i le-am lipit lui Ufo. Poți mai mult decît să repeți? Poți mai mult decît ecoul întors cumva în favoarea preferințelor tale?

PS: Bineinteles ca stiu ca un eventual raspuns va fi bagat la “De rau”. Incearca si invers, ameteste-ti putin publicul prin opinii sinusoidale. Cred ca va fi mult mai interesant :)

Țața Leana, suplinitoarea lu’ Mama Omida, zisă Silviu în viața civilă și cînd dă cu subsemnatul la secție. Mulțumesc de prezicere.

Și aș vrea să-mi explici cum e cu „opinii sinusoidale”. Cum pleacă Ufo cînd se face rangă la cafeaua cu votcă?

Anunțuri
Etichetat ,

8 gânduri despre „Silviu și tombola cu premii Bad or Good

  1. bayazidb spune:

    Mi se pare absurd să îi răspunzi. Cred că merita publicat comentariul și atît.

    Tu crezi in “textul” ajutator sau legenda, eu nu; tu incercai critici legate de “compozitie” la pozele alora de la AAFR, mie mi se pareau hilare si mediocre; vorbeai (parca) de reguli de plasare a subiectului in cadru, ceea ce iar e destul de tezist in fond; tu il ai ca model pe domnul Beltrá, mie mi se pare destul de plat in abordare, detasat, plasticizat iar galeria lui nu-mi arata nicun exemplu ca stie ce sa faca cu camera intr-o realitate obisnuita… si daca te-as fi urmarit mai atent acum prezentam o lista mai lunga.

    1. Desconsiderare – „tu crezi”

    2. Ridiculizare – „încercai critici”

    3. Neînțelegere – „hilare și mediocre” și apoi reluate:

    4. Desconsiderare – „vorbeai parcă”

    5. Ridiculizare – „îl ai ca model pe”

    6. Neînțelegere – „nu-mi arată nicun [sic!] exemplu” și iar:

    7. Desconsiderare – „dacă te-aș fi urmărit mai atent”

    Cred că termenul tău pentru ei este „scursură” și e bine ales. Iar purtatul imbecilității ca o coroană cred că exclude, din start, posibilitatea oricărui dialog dincolo de starea vremii, prețul pe kilogram al picioarelor de porc pentru piftie, etc.

    Pe scurt ăsta este un măcelar cu tot ce poate însemna asta: omoară animale și cîștigă din asta, deși poate să fie un om sufletist și să dea organele unei mame cu mulți copii. Arta pentru el înseamnă un satîr ascuțit și o gospodină mulțumită de carnea tocată de el. El poate să ia o fată frumoasă, al cărei portret mi-ar place să îl văd în execuția altcuiva, și să o tranșeze ca pe un vițel rezultînd, printr-o procedură uzitată de desaturare pentru a simplifica un cadru încărcat, într-un Gollum cu șira spinării strîmbă și privire inertă, de unde trag concluzia că inelul e departe! Dacă nu ar fi fost atît de vulgar și tulbure în exprimarea vizuală, aș fi presupus că e gay și că vrea să scoată dintr-o fată sexy un bărbătuș pe gustul lui: umeri lați și drepți, fără sîni, dar cu tatuaje, plete, fund mic. Ca și la Ufo el este scîrbit de model, îl judecă și îi exacerbează defectele introducînd unele noi. Să fie vorba de acel penis envy al lui Sigmund Freud?

  2. silviu spune:

    Recunosc ca citirea acestor randuri mi-a creat initial un usor disconfort [ridiculizare!]. In final insa… stupoare maxima! Semnat: „bayazidb” [ridiculizare?].

    Mi-am pus intrebarea daca e adevarat…, m-am uitat de 10 ori… si totusi nu puteam accepta [neintelegere? sau ridiculizare?]. Cu timpul mi-am revenit si analizandu-ma la rece, m-am intrebat daca nu cumva ceea ce credeam despre Critic si universul asta al lui de injuraturi detasate este chiar asa….[desconsiderare! din neintelegere? spre ridiculizare?]

    Sa ma explic:
    Intotdeauna m-am gandit ca in Oceanul de „scursuri” in care traia, Criticul suferea de singuratatea originara [ridiculizare] care s-a dovedit a fi peste puterile de autocontrol ale unui … pana la urma… muritor [desconsiderare]. Cedand acestei senzatii aflata in forma ei absoluta, Criticul a nascocit un personaj; un animalut de casa, o necuvantatoare, dar care sa-l aprobe si sa-l linga pe fata pentru a-i smulge macar un zambet; sa-i aduca papucii la pat si sa-i fie fidel aparandu-l la nevoie de pericole [ridiculizare? sau neintelegere?]. Aceasta „nascocire” insa si-a dezvoltat cu timpul un set de aptitudini ca de exemplu alfabetul, sintaxa chiar si dactilografia necesara pentru expunerea pe calculator, in spatiu virtual, a unui soi de discurs [desconsiderare? cu tenta de ridiculizare?]. In loc sa-si aline Stapanul toata ziua a inceput sa-si dezvolte o personalitate proprie, dar bineinteles limitata clar de sistemul de miscare si valori al Criticului [desconsiderare?]. Si Criticul a contribuit la evolutia necuvantatoarei. In loc s-o tina numai pe afectiune si mancare din belsug, a tinut-o cu dintii inclestati de roata de tractor afara [conceptualizare?], in frig, nopti la rand;… a infometat-o; a batut-o pe nedrept; a expus-o publicului in cusca, ca pe Bayazid insusi, cat s-o umileasca definitiv [neintelegere?] si i-a transmis aceeasi ura fata de „scursuri” pe care chiar el o resimtea. Si astfel s-a nascut bayazidb, sau cel putin e ceea ce stiam eu.

    Unde a gresit Criticul… ca desi si-a dezvoltat abilitati cu care sa poate trece drept om, „creatura” si-a pastrat mintea cat o … castana [certitudine! ca urmare fireasca, rationala a discursului].

    Deci, Criticule… sunt se pare (fara voia noastra) cititorul tau. Tu expui pe net si-ti doresti publicul, ca altfel ai vorbi doar cu „bayazidb” si stim amandoi ca asta inseamna sa vorbesti aproape tot de unul singur ;). Dar tu stii si tocmai de asta ai nevoie de publicul tau. Si bineinteles publicul tau are nevoie de tine. Asa ca, exagerandu-mi statutul si proclamandu-ma unilateral reprezentant al publicului tau, te rog sa-mi demonstrezi ca poti mai mult decat a evoca o realitate cotidiana, de o mediocritate cel putin stanjenitoare pentru tine, cand imi analizezi fie poza, fie caracterulul. Vreau ca cred ca urma de discernamant rational care exista in orice om „by default” te face sa poti vedea, macar fractiuni de secunda, dincolo de sensul trivial al exemplificarii concrete in urma ramasitelor de amintiri de dupa vizionarea unor filme din cel mai comercial cotidian… si sa aplici asta in cazul meu sau in cazul oricarui argument despre orice; chiar si despre o banala imagine ca doar e domeniul taude activitate.

    In cuvinte mai simple rog la strangerea lesei din jurul botului „nascocirii” si dezicerea de „aceasta”. N-as putea indura ca toata constructia mea [in mintea ta] sa stea doar intr-o poza si asocieri mai degraba nastrusnic-copilaresti, decat jignitoare fara sens, iar tu sa-ti asumi asta. Dezamagirea ar fi mare si pierderea mea ca parte a publicului tau… inevitabila.

    In final te-as ruga ca exercitiu al prieteniei sa analizezi cu seriozitate imaginea de mai jos si sa-ti prezinti si parerea legata de personalitatea autorului ei plecand de la aceasta. Sa-mi lasi o „imagine” despre autor ca om, orientarea sa sexuala, stil fotografic, tehnica… asa ca incadrare intr-un curent, ca initiator al unui concept sau ca adept al unor principii consacrate de viata.

    Multumesc atat de publicare cat si de raspuns… Numai bine si ai grija pe ce mai pune laba …”creatura”!

    http://www.phillipsdepury.com/auctions/lot-detail/HENRI-CARTIER-BRESSON/UK040108/202/1/1/12/detail.aspx

  3. Vladimir C. spune:

    Deci Criticul = Bayazid = Radu Drăgan = VladimirC = Cornelyu = Dinu Lazăr

    […]

    = guvernul american = organizația malefică din spatele occupy # = masoneria = Eric Cartman ??

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: