Unde-i producția de frumos?

Nu te supăra, dar cred că supraestimezi articolele sau sunt eu mult prea naiv. Eu citesc articolele, gândesc, caut referințe, revin, analizez etc. Cum nu sunt un geniu nedescoperit, sunt sigur că mai sunt și alții care fac aceleași lucruri.

Și rezultatele? Într-o cutiuță, undeva sub pat?

Din păcate, mulți începem cum ai descris tu. Fotografia e un sport facil, nu îți trebuie prea multă teorie să apeși butonul și să înregistrezi un mac sau doi sâni la care Niță și Ghiță să se entuziasmeze. Cu pianul e altfel, Lipatti poate a muncit ceva mai mult :). Revenind, important e si ce faci după, eu cred că acolo se văd diferențele. Mulți se scaldă în confortul cald al vot-urile și +-urile, dar cum mă sfătuia cineva și realizez că a avut dreptate, trebuie să ieși din limita de confort. Ne naștem orbi dar ar trebui să murim cu ochii larg deschiși.

Pe vremea lu’ renașterea lu’ Italia majoritatea erau doar servitori. Adică lucrau în servicii și erau arondați unui senior. Mai erau și agricultorii, care, în afara urbei, erau majoritari în sensul că aproape nu mai erau altceva în afara orașelor. Buuun! Dar mai erau și meșteșugarii care împodobeau ceea ce făceau. Dar mai erau și alții care se ocupau cu producția de frumos în general.

Azi, la zeci de ani de cînd Xerox și-a impus numele pe piața de copiatoare din România și după ce Canon a făcut destui bani din copiatoare ca să se poată lansa cu succes în afacerea cu aparate foto digitale, eu văd o coloană nesfîrșită de copiatori. Să nu schimb subiectul, am zis că se făcea frumos, orice ar fi însemnat acel ceva la un moment dat în istorie. Eu nu văd nevoia de frumos în ăștia. Blocuri gri. Mașini urîte, urîte și agresive, parcate fără nici un simț estetic. Ambalaje seci și cu erori de punere în pagină. Interioare Ikea. Parcă mișcă ceva în industria de handmade, dar ce mișcă este acoperit imediat de slaba execuție.

Așa că eu nu zic de cei mulți. Că ei atîta pot. Eu zic de cei puțini. De cei recunoscuți ca artiști de societate și de diversele grupări critice.

Poze cu maci? Dar ia-n mă-sa o lopățică și o pungă mai zdravănă și transplantează macul ăla în dormitor. O să ai splendoarea tridimensional și o să mai ai și niște beneficii secundare. Imbecilii ăștia fac poze la flori de parcă ar fi trăit în Kalahari și acum văd și ei ce frumoasă e lumea! Dacă țopîrlanii care fac coada la Acropole în iulie la prînz ar fi mers în aprilie ar fi plătit și mai puțin și ar fi prins flora de Mediterana în plină explozie. Dar asta oricum nu justifică 2 săptămîni în deșertul grecesc ca să facă pozele alea la flori. Poate dacă lua niște tuburi de acrilic și picta florile, așa cum și le amintește, pe ecranul sec și utilitar al Televizorului.

Nu sunt pro-contra români sau orice alți *ni (deși uneori cad în păcat). De ce românitatea? Stai liniștit, situația se scaldă similar peste tot. E în regulă, FMI veghează.

Asta e problema cu mersul în public. Azi mi se comentează că și alții face și drege. Mîine o să mi se explice că generalizez. Cum ținta articolelor ăstora sînt românii și folosesc o limbă greoaie și plină de excepții pigmentată cu foarte multe importuri ar fi cumva aiurea să îmi pun problema de ce fac bulgarii. În plus, asta a devenit o supapă clișeu pentru românitate: ce face alții? Nu fac ei nimic pentru că au făcut alții sau pentru că alții sînt mai rău. Mai recent am constatat că fanaticii religioși cu viziuni apocaliptice au trecut la o nouă politică: sîntem primii care…! Un minim de studiu ar arăta că sîntem cam la coadă cu ce îi îngrijorează pe ei, dar impactul e la fel de mare pentru piața lor țintă. Deși pare altfel, tot o variație de ce fac alții este.

Acum, ca să nu rămii cu impresia că e la fel peste tot, toți o apă și un pămînt, o să mai intru în detalii. Neamurile occidentale merg pe ideea să-ți faci treaba bine. Asta poate merge, în cazul austriecilor, pînă la dacă treci pe stradă și vezi că sacul de gunoi a fost sfîșiat de ceva sau cineva și gunoiul se împrăștie, te întorci acasă, iei un sac nou și reambalezi gunoiul și aduni ce s-a împrăștiat. Neamțul va fi corect și va spune că „sefu’, nu se poate doi oameni să termine la timp toată munca asta”. Românul își va freca lăbuțele grăsoase și va zice că dacă nu se grăbește el, ia altul contractul. Și va petrece mai mult timp decît munca pentru a justifica post-mortem de ce nu a mers bine. Asta după ce va concluziona că ăilanți e nesimțiți și că nu e nevoie de groapă de gunoi ecologică pentru că asta e o regulă europeană să ne ia nouă banii și va continua să arunce gunoiul fără sac sau cu sacul deschis. Olandezii știu că e poruncă de la primărie să se facă curat în fața imobilelor și vitrinelor și vor pune bani de-o parte de cu vara pentru a plăti pe cineva să o facă în conformitate cu standardele primăriei. Românul va petrece vara chefuind și începutul iernii blestemînd că primăria nu face dezăpezirea bine – adică pe sub mașina parcată de el ilegal. Era să zic că atenienii păreau mai rău ca românii acum mulți ani, dar s-a dus și asta. Și atenienii erau, cu tot traficul infernal, umani.

Românii mănâncă căcat? Nici la asta nu excelează. Alții mânăncă mult mai eficient și delicat decât ei.

Deci problema rezolvată. Înapoi la oile noaste și la bătutul apei în piuă. Și, ca evreii din Vechiul Testament, vor cere împărat înțelept care să le facă muncile.

Valorile? Care valori? Valoare = ceea ce este dezirabil. Ca mai toate conceptele din sociologie, este dată de majoritate + timp. Dinu Lazăr este o valoare, tu ești devianța. Nu există valori contrafăcute, există valori care se opun sistemului tău valoric, dar asta e altă discuție și în realitate sistemul tău se opune lor.

Asta am scris, dar cu alte cuvinte.

Să știe ce e viața? Idioții ăștia știu totul și pot explica toate problemele sociale din spatele televizorului. Mulți sunt rasiști dar nu au vorbit în viața lor cu un țigan, nu au pus un picior în Ferentari pentru că ei știu ce se întâmplă acolo. Sub nasul lor se întinde o imensă lume care are nevoie de ajutor sau măcar de înțelegere, la doi pași sau trei stații de autobuz, nici nu trebuie să meargă pe alt continet pentru asta, dar pentru a o vedea ar trebui să lase privirea în jos, măcar puțin. Dar nu se poate, pentru că le miroase a căcat. Iar în față au F64 și Lady Gaga, care miros frumos și sunt colorate cu sclipici. Nici nu știu până în ce punct pot acuza pe cineva.

Și asta am scris.

Trec la ultimele paragrafe, despre idealuri ți-am spus deja. În rest, să facă ceva ar înseamna să iasă din limitele confortabile și călduțe. Partea bună e că după ce ai ieșit o dată, de două ori, realizezi sentimentul plăcut și o vei face în continuare. Partea nu așa bună, e că la un moment dat poți obosi.

Ce sentiment plăcut? Deja îmi pare că fie te naști cu nevoia asta și poate vei face ceva pentru nevoia ta, fie nici nu se pune problema.

O dată cu vârsta șansele să o faci scad rapid, pe lângă cauzele fiziologice ai și obișnuința. Mai sunt unii care se trezesc, dar greu.

Am asistat la asta. De regulă se întîmplă înainte de moarte, indiferent de vîrstă sau de situația sănătății. Și este doar o cucerire personală pentru că doar apropiații ajung să afle de schimbare. Dincolo de niște note nu se ajunge să se facă mai mult. Ironie? Destin? Nu cred că mă privește.

Tu ce vrei de fapt? Ai spus cândva că important e să punem pietricele pe șina te tren, ai răbdare, nu toți sunt dispși să adune de pe jos.

Da. Ar prefera să vadă asta la televizor. Sau să citească undeva. Apoi zic ei să se documenteze. Ocazie cu care se vor pierde în ceva cu totul fără legătura, dar interesant foc. Gen cauți Criticul Foto ca să te edifici că e o cauză care să merite și dai peste un banner cu pisici. Și pînă termini de văzut 10.000 de poze cu pui de pisică deja ai uitat cum de ai ajuns acolo și intri și pe paginile cu poze de căței. Și la ce bun? Documentarea presupunea nu să înțeleagă ce scrie acolo ci ce părere are alt neavenit despre o temă dată. Și cînd se edifică deja sînt epuizați. Ar trebui să faci o vizită forumurilor de femei. Astea au medic curant, dar se sfătuiesc cu farmacista care nu le consultă, dar are cotă de vînzare. Și pe amîndoi oamenii cu diplome în meseria lor îi verifică pe forum cu altele la fel de înteligente și documentate. Cam asta e și cu Criticul Foto. Am convingerea fermă că nu toți caută pozele Criticului pentru a măsura dacă respectă măsurile pe care le dă. Pur și simplu nu au idee unde se poziționează. Dacă ar fi un site de prezentare cu muulte comentarii pozitive ar avea încredere că alți cretini și-au dat acordul. Deci nu sînt singurii. Vezi problema cu șina de tren. Altfel, mai bine le-aș cere bani. Cick si parolă și au scăpat! Nu tu căutat cărți, nu tu citit cărți, nu tu gîndit pe marginea textului îngurgitat, nu tu ieșit în frig singur că cică cu mai mulți te distrage, șamd.

Ce e binele? :) Personal am un dubiu constant cu privire la această idee.

Binele personal? Binele colectiv? Binele în sensul de frumos? Binele în sensul de funcțional? Binele în sensul de absența răului? Binele instant? Binele cu bătaie lungă? Binele pentru generațiile ce vor veni? Binele cozmetic? Binele social? Binele moral? Nu ar fi mai simplu să restricționezi tema aleasă?

Să ne enervăm? Să facem ceva? E o lume de cinici și inerți, în special Europa de Est. S-a scris mult despre asta, este una din moștenirile cele mai importante ale comunismului. Și tu vrei să facem ceva? Păi dacă arta e ultima, după zbaterea ochiului stâng al Monicăi Columbeanu sau cine mai e acum la modă, cum să facă ceva? Poate dacă i s-ar zbate ochiul drept, dar așa…

Domnul A, între două vîrste, postură corectă, început de burtică. Domnul A susține că ar face artă. Și, prin tranzitivitate, că ar fi artist. Îl iei la bani mărunți. Nici nu își pune problema să își argumenteze vreo replică dincolo de să îți ceară niste credentials. Nu ai patalama – nu ai valoare. A, ai patalama? Toți au acum! Șamd. Biiine. România. Ajungi cumva la el, dincolo de carapacea de jeg și indolență. Și el schimbă placa. Cică nu e artist. Pînă aici toate bune. Dar apoi declamă: nimeni nu e artist! El asimilează ce îi spui ca și cum ar fi fost emanație proprie. Ăsta este semnul că a început să înțeleagă, după puterile lui, ce vroiai să spui. Și! Surpriză! Începe metamorfoza. El este un artist al non-artei. El este un non-artist, dar mai deosebit decît ceilalți. Orice, numai să nu muncească.

Dar cum s-a ajuns aici? La 20 de ani nu era neapărat artist. Era mai mult interesat de băutură și femei. Și, într-o dimineață, în fața vasului de WC, cam pe cînd a început să micționeze a realizat că poate să fie artist. Pînă să termine știa deja că e artist. Mai departe s-a împăcat cu crucea asta pe care trebuie să o poarte într-o lume de ignoranți. Cînd alții revoluționează lumea el avea certitudinea mistică a realității de artist. La 40 de ani nu este cu nimic mai cunoscător, are puțină experiență în plus și multă lene în plus. Dar simpla trecere a anilor i-a adus maturitatea artistică la fel cum angajații de la stat primesc vechimea în muncă. La 60 de ani, peste stratul de jeg a adăugat un exoschelet hipersensibil care simte acut orice atingere. Deja nu mai muncește nici cît la 40, se rezumă să facă demonstrații. La 80? Fii serios! Românii au arterele așa înfundate că nu prind 80 de ani. Și dacă o fac, creierul e parțial funcțional.

Unde e comunismul în toată asta? Ce vină au niște lideri politici? Doar pentru că masa a fost educată că aceia erau răul în formă pură, trebuie să le atribuim totul? Chiar în orice colț al activității pîndește moartea? Morții nu vorbesc. Mortul e de vină. Mortul de la goapă nu se mai întoarce.

Cauți un fel de revoltă. Mă amuzi, cine să se revolte, ăștia care cumpără pantofi Converse și haine de la Frogs dar sunt anti-consumerism-corporatism? Merg și se dau cu skateboard-urile în zona frumos amenajată din parcul Eroilor, delimitați de un gard pentru a nu deranja cetățenii respectabili? Sau merg la concursuri sponsorizate Pepsi, dar e ok, cu o seară înainte au mâzgălit Universitatea. Tudor Platon, care caută locul cald? Așa a fost învățat, nu-i poți reproșa.

Deloc. Caut mișcare. E liniște. Ocazional gaze, abdomene se destind. O putoare de hoit mă înconjoară. Revoltă? Măcar o respirație. Măcar niște degete care să se miște. Nici măcar mișcare. O tensiune. Cineva care se ține și nu doar alunecă inert la vale pentru că toți ceilalți fac așa.

Tocmai ce mi s-a zis că elevul Platonescu a fost elevat la nivel de student eminent la imagine și deschid o pagină pe blogul unui nene american care anunță că nu mai sînt cameramani. Că se ajunge să se lucreze ca vagabonzii mexicani pe o masă și o recomandare și că starea asta de fapt nu are cum să genereze calitate. S-a scris pe aici și de faza că s-a ajuns în România să se închirieze aparatul dînd o diurnă posesorului, ca în cazul cățeilor dresați. De unde într-un interviu loaza zicea că vrea calculatoare, uite că a ales ceva și mai mizer. Și o să facă performanță cu cine? Dacă pilele lui ta-su nu au bătaie lungă nu o să pupe bursă „afară”. O să-l învețe Ufo meserie? Unul care nu știe să facă un cadraj după ore de prelucrare în Adobe Photoshop, marcă înregistrată? Chiar dacă ar fi avut ceva de realizat o să se înece de cînd intră în apă cînd o să dea de absolvenți de litere, de ingineri și sociologi care fac deja asta de ceva vreme și au relațiile făcute. Și ce o să învețe? Pînă și Cosmin Bumbuț a decis că nivelul este prea jos ca să își piardă vremea pe acolo.

Să plece fără bursă sau sandviciuri? Eu am făcut așa și puteam să o dau în bară, de fapt am fost la doi pași, alții au dat-o. Nu știu cât de drept e să ceri asta. Eu am plecat și la 18 ani de acasă dar uneori realizez că poate nu a fost cea mai bună alegere pe care puteam să o fac.

E! Vezi? Viziune apocaliptică. Cred că li se servește românilor de la primele doze de lapte praf. Dramatism. Viori. Puțin pian la partea furtunoasă. Tobe ropotind în deschidere. Ce puteai să pățești? Afla boierul că ți-a dat bursă și că l-ai făcut de rușine dînd banii la curve? Te scotea imamul de hoț din avutul public și îți tăiau mîna dreaptă, mîna stîngă fiind beteagă de cînd cu accidentul de muncă pe cînd erai ucenic de la 6 ani? Ți-ar fi tăiat nasul și ți-ar fi pus pecete în obraz cu fierul roșu să știe și alții că nu pot să ți se încredințeze bani?

Și dacă ai fi căzut, ce ai fi pățit? Ce e rușinos să strîngi gunoiul altora într-o lume sterilă ca asta? Pe vremea resturilor putrezite unii căutau să se hrănească cu alea. Azi gunoierul doar le adună. E drept că în România regii gunoiului nu se preocupă de siguranța și sănătatea angajaților, dar cu ce incomodează asta arta? Ce e așa dezonorant să faci menaj ca să ai banii pentru facturi? Arta se poate face doar dacă ești șef și ai poziție de răspundere? Munca de supermarket este ucigătoare. Munca în vînzări obosește sufletul cu muzică aiurea pusă tare, o viață în picioare, inhalînd aerul reciclat de aparatul de aer condiționat, în 20 de metri pătrăți, tot în picioare, ore și ore suplimentare cînd fiecare imbecil se crede rege, doar e client. Plimbat cîini, ultimele creaturi care să mai iubească omul decăzut dezinteresat.

Simplu fapt că nu aveai bani să plătești galeriștilor te-ar face să depășești nevoia de galeriști pentru a-ți expune munca.

Și care ar fi fost cea mai bună alegere? „Socoteala de acasă” îți amintește de ceva?

Asta cu Șerban Huidu îmi place mult. Toți se dau peste cap, pro, contra, dar văd că nimeni nu îmi poate spune măcar un nume dintre cei care erau în mașina cealaltă. Vai săracu, ce traumă. Pură statistică, dă-mi datele de trafic din ultimii cinci ani de pe curba X și îți pot spune câti dobitoci ca ăsta vor intra în închisoare. E un număr dintr-o serie, cam atât. Un număr cu * că avea o emisiune la teveu.

Pentru că nu există acei oameni. Este încă o curbă în cursa senzaționalului. Vrei ca un agent de vază al propagandei să nu beneficieze de efectele propagandei?

Enescu & co e de bon ton că așa au promovat niște naționaliști complexați. La primul nivel eu sunt legat de țară prin limbă și câteva tipare de comportament, pentru că la Jung nu mă bag. Nu înțeleg de ce m-aș mândri cu munca altui om doar pentru că a avut ghinionul să se nască în același spațiu geografic cu mine. Nu un român a descoperit insulina, Pculescu (presupunând că a fost el) a făcut-o. Trebuie să cunoști anumite lucruri pentru că ai acces la informații despre ei într-un mod mai rapid și ușor, mi-e mai greu să vizitez casa lui Hegel în Stuttgart decât casa * în București. Atât, acolo se termină povestea cu implicații tricolore.

Și asta ar presupune că pentru unul care a promovat să declar că românii ar fi altfel? Oți fi vreo 5. Poate chiar 7. Ce zic manualele tale? 7 vs 40 de milioane (includem și morții care aleg și morții care ne vorbesc prin citatele date de alții) sînt semnificativi?

Oamenii ăștia cunoscuți despre care vorbești sunt, spun iar, Lady Gaga. Evident, putem vorbi mult și despre ea și până la un punct avem ce învăța. Mai mult ține de fiecare. Dar bag mâna în foc că orice ai spune despre ea, Popescu fanul înrăit o va iubi la fel de mult. Idealurile se stabilesc în funcție de viziune. Viziune care se bazează pe educație. Educație de cele mai multe ori, limitată.

Da. Avem ce învăța de la Lady Gaga. O femeie urîtă și strîmbă. Dar am văzut ce poze au putut să îi facă niște unii într-o revistă publicată în ultimele două luni. Deja mă gîndeam la clasicismul grec.

Anunțuri
Etichetat

6 gânduri despre „Unde-i producția de frumos?

  1. morpheus spune:

    Ce e aia producţie de frumos ? Şi de când eşti aşa convins că românii pot să facă producţie de frumos? Noi ne lăudăm cu Mioriţa, nu cu Nichita Stănescu. Că era beţiv. Celebra întrebare care i-a lăsat perplecşi pe dinozaurii noştrii: unde mama dracu am punctat noi universalitatea? nu mi se mai pare caducă.
    Nu Ceausescu a făcut blocurile gri. Arhitecţii. Ăia ca Pandele. Atât le-a funcţionat creierul, atât au produs. Şi treaba asta o extinzi la tot ceea ce înseamnă România.
    Rămân la părerea mea că nu poţi schimba nimic. Majoritatea trăiesc viaţa ca o manea.

    • Criticul Foto spune:

      Artizanal.

      Dar mi se pare terifiantă ipocrizia ajunsă să se țeasă în viața de zi cu zi, să fie prezentă cu fiecare respirație.

    • bayazidb spune:

      Nu există producție spun canalele media prin care se perindă mulți fotojurnaliști. Dar există importuri. Care fac balanța excedentară or something. Nu că ar înțelege, dar așa spune lumea la piață.

      Nu cred că se pune problema nici măcar de import de frumos. Să zic și de ce: pentru că în atîția ani nu am cunoscut vreo femeie la mare care să umble cu sînii goi pentru că nu a găsit un costum de baie frumos. Poate să fie urît și să îi vină rău, dar va fi la bustul gol dacă are alte intenții. Cred că și în artă e la fel. Uitîndu-mă prin comentariile șterse în ultima vreme constat că universalitatea la români este un fel de liga mică demonică a copiilor cu probleme de dezvoltare. Arta se discută în termeni de cine se culcă cu cine și cine nu are cu cine. Nu sînt convins că Evul Mediu a arătat așa cum l-au picat limitații care au scris manualele, dar constat că românii trăiesc peste tot niște Dark Ages impresionante: nu se produce nimic și totul se face numai cu încuviințarea preoților. Nu zic de creștini, că nu mă interesează subiectul. Zic că fiecare secțiune dintr-un domeniu social are o ligă a preoților care dictează ce este în ton cu dogma și ce este în contra. Vladimir o să îmi zică de 1984 și Newspeak.

    • Vladimir C. spune:

      Nu, merge și Max Weber.

  2. morpheus spune:

    Suntem o natiune care trăiește din ipocrizie. Altceva nu avem.
    Ceea ce avem de la Dumnezeu sau de la cine vrei tu nu suntem în stare să valorizăm sub nicio formă. Scuipăm pe oricine dovedește că nu are chef să se înregimenteze. Ne chinuim să scăpăm de orice urmă a istoriei noastre pentru că ne chinuie existența unora care au fost în stare să facă ceva cu nația asta.
    Ti-or suna tot ca niste clisee chestiile astea, dar… asta e.

  3. Vladimir C. spune:

    „Și rezultatele? Într-o cutiuță, undeva sub pat?”

    Într-un fel, da. De ce altfel?

    „Asta e problema cu mersul în public. Azi mi se comentează că și alții face și drege. Mîine o să mi se explice că generalizez. Cum ținta articolelor ăstora sînt românii și folosesc o limbă greoaie și plină de excepții pigmentată cu foarte multe importuri ar fi cumva aiurea să îmi pun problema de ce fac bulgarii. În plus, asta a devenit o supapă clișeu pentru românitate: ce face alții? Nu fac ei nimic pentru că au făcut alții sau pentru că alții sînt mai rău. Mai recent am constatat că fanaticii religioși cu viziuni apocaliptice au trecut la o nouă politică: sîntem primii care…! Un minim de studiu ar arăta că sîntem cam la coadă cu ce îi îngrijorează pe ei, dar impactul e la fel de mare pentru piața lor țintă. Deși pare altfel, tot o variație de ce fac alții este.”

    Nu ai înțeles. De ce atâtea delimitări, românii, bulgarii, englezii, chinezii. Toți funcționăm pe aceleași principii. Nu mă interesează judecata referitoare la „ce fac alții”, spun că de fapt nu există alții. Tocmai pentru că e o supapă clișeu, noi-alții. Putem merge mai sus, imaginează-ți dacă poți :)

    „Acum, ca să nu rămii cu impresia că e la fel peste tot, toți o apă și un pămînt, o să mai intru în detalii.”

    Diferențele sunt de nuanță și se compensează cu alte chestii. Sunt învățați să facă curat în fața casei, să fie coreți și muncitor, să fie ‘neamț’ e un mod excelent de a îi ține ocupații. Primăria poate fi un excelent mijoc de control. Corupția și jocurile la nivel înalt sunt mult mai bine ascunse, pentru că individul este ocupat (1) și pentru că inclusiv în corupție își fac treaba bine. Fac curat și de dimineață pleacă în corporație, unde își vor face iar treaba bine. Când totul pică, rămân cu strada curată.

    Atenție, nu spun că e rău într-un fel sau altul.

    „Ce sentiment plăcut? Deja îmi pare că fie te naști cu nevoia asta și poate vei face ceva pentru nevoia ta, fie nici nu se pune problema.”

    Și? Sentimentul poate exista oricănd și oriunde, chiar și când micționăm. Freud a și explicat de fapt.

    „Binele personal? Binele colectiv? Binele în sensul[…]”

    Îl citez pe critic „Vă fac bine? Încep să am dubii.”

    „Unde e comunismul în toată asta? Ce vină au niște lideri politici? Doar pentru că masa a fost educată că aceia erau răul în formă pură, trebuie să le atribuim totul? Chiar în orice colț al activității pîndește moartea? Morții nu vorbesc. Mortul e de vină. Mortul de la goapă nu se mai întoarce.”

    Când am spus comunism m-am referit la sistem nu la lideri. Pe scurt, când lovești prea mult un loc endorfinele invadează corpul atenuând durerea. Tot ele sunt responsabile de o senzație euforică relaxând tot organismul

    „E! Vezi? Viziune apocaliptică. Cred că li se servește românilor de la primele doze de lapte praf. Dramatism. Viori. Puțin pian la partea furtunoasă. Tobe ropotind în deschidere. Ce puteai să pățești? Afla boierul că ți-a dat bursă și că l-ai făcut de rușine dînd banii la curve? Te scotea imamul de hoț din avutul public și îți tăiau mîna dreaptă, mîna stîngă fiind beteagă de cînd cu accidentul de muncă pe cînd erai ucenic de la 6 ani? Ți-ar fi tăiat nasul și ți-ar fi pus pecete în obraz cu fierul roșu să știe și alții că nu pot să ți se încredințeze bani?”

    Dacă era apocaliptică nu făceam asta. Dar nu contează, deși voi suna siropos ca textele din revista ___ cu copertă roz, nu cred că poți tranșa atât de dur treaba asta. Pentru unii este apocalipsă. Cioran spunea să nu comparăm suferințele. Mie mi-a plăcut Cioran, până la un punct :)

    „Și dacă ai fi căzut, ce ai fi pățit? Ce e rușinos să strîngi gunoiul altora într-o lume sterilă ca asta? […]”

    Nimic, ți-am mai spus. Am străns și gunoi deși nu am fost gunoier. Și ce? Că strând gunoiul sau că strâng gunoiul altora la muncă în .INC e fix același lucru. Răspundere ai oricum, față de tine în primul rând, pipi, caca, papa :).

    Între a vinde și a strânge gunoiul prefer să strâng gunoiul. Am văzut un tip care punea șezloange pe plajă, asta era slujba lui. Punea șezlongul, umbrela, încasa banii și strângea seara. În rest stătea sub o umbrelă pe un scaun și fuma privind în zare/citind. Mă crezi câ momentan ăsta este munca la care visez?

    „Și care ar fi fost cea mai bună alegere? „Socoteala de acasă” îți amintește de ceva?”

    Nu am cum să știu asta. Nu o regret, dar asta nu înseamnă că a fost cea mai bună. Se aplică pentru orice, eu nu pierd tipul regretând ce am făcut sau nu sau legându-mă de unele lucruri, cel mult analizez și încerc să învăț din ele.

    „[…] Vrei ca un agent de vază al propagandei să nu beneficieze de efectele propagandei?”

    Poate intră și senzaționalul ăsta artificial într-un stâlp. Știi ce e senzațional? Sistemul nervos. Să înțelegi cum de fapt realitatea e o pură fabulație și tot ce vedem/auzim/simțim în general sunt date la fel de relevante ca răspunsurile Google. De multe ori sunt, dar uneori Google crede prea tare că știe ce vrem să vedem. Bomba nucleară.

    „Da. Avem ce învăța de la Lady Gaga. O femeie urîtă și strîmbă. Dar am văzut ce poze au putut să îi facă niște unii într-o revistă publicată în ultimele două luni. Deja mă gîndeam la clasicismul grec.”

    De acord, chiar am spus asta. Dar nu se epuizează?

    ***

    Ce dracu e frumosul ăsta? Unii spun că e legat de estetică. Dar estetici sunt multe, dependente temporal și spațial. Deci avem mai multe frumosuri?

    Spuneam mai sus că simțurile ne înșeală. Chiar dacă ajungem la consens, spunem toți cu mâna pe inimă că roșu e o culoare frumoasă în cea mai pură formă, cum poți să faci un tablou roșu? Roșu e un nume generic pentru niște lungimi de undă, iar unii pot percepe roșu ca fiind portocaliu. Dacă ai văzut 3000 de apusuri roșii, apusul 3001 s-ar putea să pară roșu chiar dacă este portocaliu. Revin, cum faci un tablou roșu care să fie frumos indiscutabil? Mergi mai sus și ajungi la simboluri, cred că ne dă Derrida în cap cu ele. Adâugând ce am spus mai sus, în momentul t+1 frumosul zboară. Nu există nimic universal sau general. Nici măcar legile naturii. Pentru că toate sunt constructe umane, iar noi nu suntem universali sau generali. Epistemologia se zbate uneori să arate că nu e așa, dar și asta e tot creația noastră.

    Sau mergem pe varianta de acum și realizăm că frumosul ăsta e o chestie a câtorva. O minoritate, frumosul e minoritar, dar nu-i nimic, îl integrăm și pe el!

    Deci ce e frumosul ăsta și cine l-a văzut? Lumea e urâtă, sau așa o văd eu. Cum aș putea să transifigurez asta în frumos? Pe zi ce trece merg cu pași mari spre mizantropie. De ce? Din toate motivele. Mizantropia e urâtă sau frumoasă?

    Treaba asta cu frumosul e o întrebare pentru tine sau Bayazid. Dacă vreți, evident.

    *

    Cer scuze pentru mesajul destul de incoerent, nu am energia necesară să corectez acum.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: