În România prefer fotografii de nuntă

M-a preocupat ceea ce numește Criticul că ar fi o mișcare în trupul inert al fotografiei românești. Seria Frumoasa satului. Eu am scris doar despre una din fotografii și mă voi rezuma doar la aceea. Restul sînt variații pe aceeași temă. S-ar găsi unii care să decidă că uniformitatea seriei ar fi o dovadă de unitate, dar nu este. Toată seria este la nivelul de „ai văzut una, le-ai văzut pe toate!”.

Aflasem de curînd de un fotograf cam de vîrsta românului, pe numele lui Yaakov Israel. El are un proiect mult mai profund și mai direcționat decît orice am văzut produs de vre-un fotograf bun sau slab din România. Tema aleasă de el este statul Israel modern. Și fiecare imagine este impresionantă și legată de celelalte fără ca să aibă repetiții.

Eu vroiam să ajung la o fotografie din această serie cu o fată care pare că doarme în deșert. Diferența între producția ridicolă de bîlci a unui fotograf român care simte nevoia să se cațere mai sus decît modelele lui și exemplul ales este ca de la cer la pămînt.

Bineînțeles că vizual sînt foarte diferite. Dar avem o fată pusă într-un cadru pentru a susține o idee. Dacă fotograful român are nevoie să sublinieze ridicolul și inferioritatea modelelor mergînd pînă acolo încît să prelucreze imaginea pentru a mări contrastul și saturația de culoare, israelianul se mulțumește să adauge un foarte mic spor în intensitatea culorii. Ceea ce românul nu a știut și anume că nu e de ajuns să încerci să iluminezi fundalul cît mai uniform, lăsînd în umbră modelul, el știe să adauge o lumină pentru a reduce lumina. Rezultatul este un contrast satisfăcător care lasă să se distingă ușor trăsăturile relaxate ale modelului, ceea ce lucrătorii de studio din România nu reușesc într-un mediu controlat și practicînd rapoartele de lumină pînă la pierderea sensului. Cînd pentru un român este evanghelie să faci 1:2 sau 1:8, dincolo de granițele țării inculte se caută să se pună în valoare și ideea și modelul.

Privesc și varianta asta mică a fotografiei lui Yaakov și mă minunez. Am văzut la Bogdan Meseșan niște tentative de a pune elementele din cadru în relație dincolo de poza în inimioară oferită fiecărei mirese cu ea topindu-se în ochii lui și reciproc. Mai departe – nimic!

Și atunci? Atunci de ce sînt apreciați ca inferiori fotografii de nuntă? Li se zice în derîdere pozari de nuntă. De ce? Pentru că micimea artiștilor de renume național se simte atacată de o categorie percepută fără nici o bază drept inferioară. Mă gîndeam ce asemănare poate să fie cu ceea ce a scris Monique despre diferențele între România și Franța. În România scala de valori este atît de contorsionată că nu ai loc să mai trăiești de unul pînă nu dovedește că el este mai bun. Mă uitam în comentariile șterse recent de Critic: un turbat scrie serii de 3-5 mesaje o dată pentru a se convinge că CF nu știe despre ce scrie. De ce? Nu ar fi fost mai simplu să își caute fericirea în altă parte? Pentru un român asta nu este evident.

La fel și cu fotografii de nuntă. Produc clișee. Dar și clienții lor doresc clișee. Unde un fotograf de al cărui portret am comentat recent nu este în stare să își impună un punct de vedere pentru ca ședința foto să ajungă la niște rezultate pe măsura egoului personal, fotograful de nuntă este precis angajat doar pentru a reproduce imaginile și, mai tîrziu, amintirile unei alte nunți, care la rîndul ei a fost regizată să mimeze altă nuntă, care…vă dați voi seama.

Dar fotografii de nuntă știu să facă un minim de simbolistică. Știu să pună ocazional în relație elementele cuprinse în cadru. Grupul Șapte nopți, sau cum i-o mai zice, nu poate face asta nici dacă organizează un comitet de compunere a cadrelor.

Anunțuri
Etichetat

Un gând despre „În România prefer fotografii de nuntă

  1. Vladimir C. spune:

    Dacă eu iau un pișoar și merg cu el în față la TATE, nu-s Duchamp v2. Simbolistica mea e pur și simplu o copie, nu poți vorbi de gândire analitică la elevii din clasa a 8-a care recită comentariile învățate cu sârg.

    Dacă îi compari cu Șapte nopți &co pentru mine sunt fix același lucru. Totuși, de ce trebuie să te uiți atât de jos? Poate te ia amețeala.

    Ăștia sunt niște mașini. Ei muncesc, nu prea gândesc.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: