Extra la povestea jurnalistului abuzat de Adevărul (2)

Reluăm povestea. Comentariile pe marginea poveștii au fost scrise pe aici, pe undeva. Acelea sînt strict pentru cei care încă nu au pantalonii mirosind a rahat. Cei care riscă să își dea drumul în mizeria asta doar pentru că din naivitate au pus botu’ la cîte o aură dintr-asta de poleială pătată cu ciocolată. Și, o dată intrați, încep să devina una cu mediul.

Acum trecem la comentariile publicate în pagina aia de Reporter Virtual.

Unul Fost Coleg zice că a fost de la început acolo. Că așa e. Dar că:

E si foarte adevarat ca o mare parte dintre cei dati afara erau oameni slabi si e fals ca atmosfera e de teroare. Ce teroare e aceea cand cvasimajoritatea ziaristilor si layouterilor ajung la munca la 12 si rup usile la 19?

Aha, și ăștia care cereau o lingură mai mare cînd venea oala de noapte a șefului ar fi buni? Imposibil. Un fotograf pus pe liber are o șansă să devină mai bun. Poate pentru că scrie pe net că ar trebui să te perfecționezi. Poate pentru că își descoperă ce anume îi place la fotografie. Sau poate cu totul altceva. Unul care e trimis acolo unde se învirte sticla goală de băutură este nul. Nu are subiecte. Nu are înclinație. Nu are apropiere. Nu are relație. El și subiectul sînt doi străini în noapte trecînd pe străzi diferite. Mai mult. Dacă timpul lui este petrecut pe drum, la tigare, la redacție, la plîns că șeful nu îi oferă satisfacții cu propria lui mînă și așa mai departe – ei bine, nu numai că nu există un progres, apare și o animalizare, o transformare într-o vită insensibilă. Fotograf? Fotoreporter? Ăștia glorifică sîntu’ noroc. Vorbesc despre „să fii la momentul potrivit” de parcă ar fi vorba de papucii lui Mahomed. Venerînd momentul potrivit produci rezultate comparabile cu o cameră de supraveghere instalată la fața locului. Cu mențiunea că acea cameră de securitate va produce constant rezultate superioare pentru că are răbdare și pentru că e fixată în perete. Dobitocul de jurnalist se mișcă parcă ar fi rufele în mașina de spălat pînă se termină subiectul. Dacă stătea pe loc ar fi avut un unghi. Așa a fost mereu la 2 minute după ce a avut loc ceva.

Țărănetele ăla mai explică și cum e cu cei care vin la 12 și pleacă la 19. Ha? Poate că sînt plătiți cît pentru 3 ore de muncă pe zi. Asta ar face ca mai mult fac voluntariat. Mă rog, nu e așa, dar să ai un reporter atît de cretin cît să nu poată formula o idee – e o realizare. Și dacă ajungi în redacția aia și găsești unul ca ăsta stînd acolo chiar și gratis este un semn bun că e bine să îți cauți un alt loc de muncă. Căci imbecilii ăștia sfătoși, ăștia cu vechime, abia așteaptă să te îngroape pentru că în lumea lor meschină tu ai venit acolo ca să îi iei lui pensia.

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: