Pozele furate (3)

Adică nu cred că fotoreporterii ad-hoc au o vină. Sînt pur și simplu niște animale scăpate fără lesă și botniță pe stradă. Părinții nu-i educă. Profesorii de școală se omoară între ei fără ca unul să plece (cam ca fotoreporterii de redacție) preferînd să distrugă noua generație (fotoreporterii atacă tot indivizii vulnerabili, dar fără discriminare de vîrstă) decît să își construiască lor ceva. Apoi vin cursurile foto. La fiecare se pierde o primă ședință să îți povestească de Dagher și dagherotipia omițînd suspect toate celelalte metode de prelucrare din epocă. Cred că fură toți din același manual. Apoi vorbesc de cum e cu oglinda plimbăreață, cum e cu pixelii (fără a pune accent pe deschiderea diafragmei sau timpul de expunere dincolo de tehnica nemuritoare a apei mătăsoase). Nu știu de nici un curs care să ridice probleme etice. Sau care să predea cum să gîndească. Compoziția înseamnă să dai o poză ciordită de pe net cu două linii întrerupte orizontale și alte două verticale. Cei mai zeloși de care știu se vor obosi cu profunzimi de nebănuit cum ar fi de ce pe verticală, de ce pe orizontală și cum e cu diagonalele în poză. Cum rămîne cu simțitul subiectului? Cum rămîne cu interacția cu tema aleasă? Cum rămîne cu selecția între 200 de poze nule a 3 care să justifice cumva timpul irosit făcînd clic?

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: