Afacerea atelierelor foto

Din păcate peste tot în spațiul cultural vestic (adică de la Urali pînă la Pacific) atelierele de fotografie sînt o afacere, ceva făcut pe bani și atît. Unde sînt și fotografi mari, aceștia constată că 1. au mai mult timp liber de cînd prostimea cu digitalul e gata să facă orice chiar și pe gratis și 2. că sînt tot mai mulți care le cunosc numele și vor să îi cunoască, să îi ia la descusut. Aceia se manifestă în consecință căci nu au nimic de cîștigat dincolo de banii de la intrare. Și nici de pierdut nu au decît timpul pentru care au fost deja plătiți.

Situația se răstoarnă cu non-valorile. Aceștia au mereu ceva de dovedit, ceva de cîștigat. Și au mult de pierdut dacă sînt contestați. Ca regulă (rule of the thumb) dacă Canon vine și îi umple casa de aparatură digitală cînd el trăgea doar pe film, atunci omul va spune mulțumesc și se va fotografia cu un aparat Canon în mînă. Dacă vine și o rentă, atunci va declara că aparatul (ales de el/ea!!) este un aparat deosebit, pe care cu greu îl lasă din mînă. Acesta este omul de valoare care face niște compromisuri. Dincolo de asta sînt preșurile puse în fața ușii de la intrare. Care vin cu metehnele tipice ocupației. Astfel îl ai pe un capsoman ca Pandele care pleacă cu un aparat împrumutat (D3 de la Nikon dacă îmi amintesc bine) pe zăpadă și apoi povestește de aventura lui cu cîini vagabonzi trași dintr-un unghi de care s-ar rușina și fetele care apar pe pitipoanca.ro. Sau un dolofanel ca Lazăr care, cu atitudinea lui de Albă-ca-Zăpada fecioara înainte de nuntă, va prezenta beneficiile unei mărci de biciclete (doar el s-a remarcat ca biciclist de cînd i-a zis nevasta: „slăbește bă, porcule!”. Și o va face pentru o bicicletă gratis și dreptul să lingă toate blidele la sfîrșitul prezentării.

Și aș fi fost gata să trec astea cu vederea. Dar e vorba de copiii nomenclaturiștilor care au case bine poziționate și bine spațiate. Dacă era vorba de un pensionar cu pensie agricolă (și nu de Arhitectul Capitalei) care a fotografiat cu o mică compactă și acum zice merci pentru că prinde un aparat de ultimă oră, atunci era ceva de înțeles. Dar cînd e vorba de o beizadea care s-a jucat cu tot ce își putea imagina dobitocul după ce se uita la poze în revistele de specialitate aduse din străinătate, cînd e vorba de unii care lucrau cu tehnologie vest germană pe cînd tot restul redacției avea sovietice modeste, atunci nu mai e de înțeles. Cînd javrele astea se ridică să vorbească despre etică, morală și cum erau ei regii tăviței cu fixator în camera obscură și acum își dau mațele afară ca să prindă un împrumut… și ăla inferior în rezultate unora din jucăriile avute anterior, atunci doar se vede că nu au reușit să folosească pe bune nici ce aveau înainte.

Anunțuri
Etichetat ,

Zi–mi de bine, sau exprimă–te după pofta inimii.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: