O dedicație de mărțișor doamnelor fotografiei românești actuale: de la Cosmin Bumbuț pînă la Vlad Eftenie.
Ăsta este un principiu foarte sănătos. Dacă nu știi despre ce e vorba probabil că nu te privește. În cel mai rău caz salvează de supraîncarcarea cu informații.
Sau mai în detaliu: afli că dacă faci rost de o cutie cam așa – înseamnă că poți să stochezi imagini. Întîmplător, accidental, cum o fi fost, dar toți din fotografie au ajuns unde sînt pe baza unei revelații similare. Din acest moment ți se deschid două căi: a practicianului și a șoarecelui de bibliotecă.
Practicianul ia cutia, o examinează și dă curs primului impuls – face poze. Obține rezultatele prin terți, căci la acest nivel nu contează suportul, tehnologia, nimic altceva. Cineva va ajunge să intermedieze colectarea imaginilor și expunerea lor pe orice – ecran, hîrtie, altceva.
Practicianul va fi șocat de diferența de calitate dintre lucrările sale și cele care i-au stîrnit interesul – fie lucrările altora, fie pur și simplu imaginea pe care o avea în minte la momentul apăsării pe buton. Și va încerca să caute mijloace de îmbunătățire. Cam pe aici începe calea în fotografiei și poate să țină o viață.
